Vrem spitale, nu catedrale

Bogdan Mateciuc, 29 decembrie 2013

 

Ceva mai puțin de o mână de păcălici (sunt PATRU la număr și fac parte dintr-o obscură asociație creștinofobă) protestează în piața Victoriei împotriva Bisericii. Sunt protestatarii de serviciu, aceiași care țipă subțire de fiecare dată când Biserica se implică în societate. Ar vrea ca Biserica să plece, să devină invizibilă sau, pur și simplu, să dispară. Au o fobie cu Biserica și asta nu îi lasă să doarmă.

Recent, au găsit o rimă și încearcă să fâlfăie un steag cu ea: "Vrem spitale, nu catedrale!" Când unul dintre cei patru apare la tv, desenează niște cifre prin care vor să le spună românilor că, în 23 de ani de democrație, s-au construit X biserici și doar Y spitale și școli. Atât. Se opresc din vorbit și clipesc. Se uită la noi și așteaptă să prindem ideea. Care idee?

Da, în România post-revoluționară s-au construit mai multe biserici decât școli și spitale. Mai mult, unele spitale s-au închis, însă cei patru care nu au speriat pe nimeni nu vorbesc despre asta. Care e explicația reală a acestor cifre?

În primul rând, în 1990, România a intrat în epoca democrației cu un excedent de spitale și un deficit de biserici. Apoi, odată cu liberalizarea uciderii copiilor nenăscuți, structura demografică s-a modificat: s-a redus mult numărul nou-născuților și al copiilor și a crescut numărul bătrânilor. Per total, s-a redus și populația țării. Ori, tocmai structura populației este cea care determină necesarul și de școli, și de spitale, și de biserici.

Ca să priceapă și cei patru: Mai puțini copii și tineri = Mai puține școli necesare. Mai puțini români = Mai puține spitale necesare. Unele, cu un număr mic de pacienți, s-au închis. Mai mulți bătrâni = Mai multe biserici (însă acestea nu sunt numai pentru bătrâni; după 1990, mulți tineri l-au cunoscut pe Hristos și s-au apropiat de Biserică).

Așa că, despre ce vorbim aici? Nu vrem catedrale, dar vrem spitale care să stea goale și care să toace bani de la buget cu întreținerea lor? Asta vrem? Da, construim biserici pentru că toate bisericile noastre de cartier sunt pline. Cel puțin cele din cartierul meu.

În loc de încheiere, precizez că acest punct de vedere nu e scris pentru nici unul dintre cei patru. Nu cred că au inteligența de a înțelege aceste lucruri simple. Când ai o obsesie, nu poți fi rațional. Articolul acesta e pentru frații mei de credință, în cazul în care fac greșeala să intre în discuție cu vreunul dintre cei patru.

PS: Care patru? Astăzi, asociația creștinofobilor din România a organizat un miting anti-Biserică la Guvern. Mare tam-tam preliminar prin ziarele lor (Adevărul et co.), titluri zgomotoase... pentru ca la final să aflăm că la miting au venit doar cei patru membri ai asociației.

înapoi