Autojustificarea prin religie

Bogdan Mateciuc, 22 iunie 2008

 

Ana lucrează la o firmă privatizată recent. Noul management este străin si implementează un alt stil de lucru, mai eficient. Vechile deprinderi ale angajatilor trebuie să se schimbe. Ca si în alte domenii ale vietii, cine nu se adaptează, trebuie să părăsească sistemul, într-un fel sau altul.

Ana nu este mai credincioasă decât colegele ei de birou. Merge de Paști și Crăciun la biserică, nu a dat în cap nimănui, nu a omorât, nu a...

Pe lângă problemele de adaptare, Ana mai are o problemă. Cu putin timp înainte de privatizare, a luat acasă un copiator care părea să nu mai fie necesar în birou.

Noua conducere a luat notă de disparitia copiatorului si, pe lângă problemele de adaptare la schimbare, i-a pus în vedere Anei să îl aducă înapoi. Ana însă l-a vândut unui vecin.

Acum ea este foarte stresată. Este constientă de incapacitatea ei de adaptare si îi este teamă că îsi va pierde locul de muncă. În plus, copiatorul nu mai poate fi recuperat.

Atunci Ana devine, brusc, "creștină", iar Dumnezeu, apărătorul ei instant. Speriată de perspectivele de la serviciu, începe să se roage pentru pază si protectie. În mintea ei, noii sefi sunt niste răi fără de Dumnezeu. Ea este bună, ei sunt răi; și cu ajutorul lui Dumnezeu va iesi cu bine din aceste încercări.

Cristi este căsătorit de cinci ani. A fost toată viața un visător, iar pisicile din curtea lui aveau cozi ceva mai lungi. El este o fire mai molatică. Îi place să citească și să viseze. Sotia lui, însă, citește mai puțin și e o fire mai activă. De-a lungul timpului, au reusit să-si facă un rost si să-si asigure un anumit nivel de trai. În mare parte, datorită eforturilor ei. Un jug la care unul trage, iar celălalt... citește. Cristi este stresat. Resimte activitatea și energia soției ca pe o presiune. Se simte incapabil să tină pasul cu sotia și, de altfel, nici nu prea încearcă să facă asta. Nu e... stilul lui.

De-a lungul timpului, această presiune s-a amplificat. Responsabilitățile casnice s-au schimbat, iar la jugul comun nu mai poate trage doar unul. Atunci Cristi devine "un bun crestin". Începe să urmărească Trinitas TV, trece pe Sfintii Părinti si participă pe internet la discutii duhovnicesti. Sotia lui nu face toate acestea... sau le face la o scară mult mai mică. Deși ea are o relație cu Dumnezeu, nu are timp pentru prea multe activități exterioare. Pentru Cristi, aceasta este dovada că, în conflictul latent dintre energia soției și visările lui, dreptatea este de partea lui. El e "creștin", iar ea e lumească.

Ce au în comun Ana si Cristi?

Fuga de realitate si ascunderea în spatele unor îndeletniciri religioase închipuite. Refuzul lor de a se adapta la realităti si lenea lor sunt mascate în spatele religiei.

Munca nu trebuie să excludă trăirea religioasă iar îndeletnicirile credinței nu trebuie să excludă munca. Dumnezeu întăreste bratul care întinde arcul. Bratul leneș și închipuit rămâne moale si nu propăseste. Asemenea Anei si lui Cristi.

înapoi