Bogdan Mateciuc, 13 octombrie 2003

Referendumul asupra Constitutiei contine în el acceptarea sau respingerea Uniunii Europene, desi acest lucru nu e vizibil la prima vedere. Însă propaganda de pe afisele Guvernului – DA pentru Constitutie, DA pentru Europa – e cât se poate de adevărată (art. 145 (2)).

Eu sunt împotriva intrării în Uniune. De ce? Desi nu se cade să răspunzi la o întrebare cu o altă întrebare, as replica: de ce as fi pentru? Într-o discutie cu un prieten, el îmi spunea că, întrucât România e mai departe de SUA din toate punctele de vedere, ea ar trebui să se îndrepte către Uniunea Europeană. De ce e însă nevoie de o alegere? În lume si chiar în Europa există state dezvoltate care nu au nici o afiliere. În plus, ideea de Europă unită e destul de nouă. Prosperitatea materială din tările membre nu a fost adusă de ea.

Majoritatea românilor, ametiti de propaganda Guvernului, sunt pentru si îsi închipuie că dacă am intra mâine în Europa, am trăi mai bine. Intrarea în UE reprezintă pentru ei zorii unei noi vieti. Nimic mai fals.

Admiterea în UE, în sine, nu aduce o viată mai bună. Să privim la tările care au devenit în timp membre ale Uniunii. Indiferent ce exemplu am lua, nici una nu era săracă, nici una nu avea un nivel de trai scăzut si nici una nu avea salariul mediu pe economie de 60 Euro, ca brusc, prin intrarea în UE, acesti indicatori să crească.

Nu. Uniunea le-a cerut mai întâi candidatelor ca ele însele să-si reformeze economia si legislatia, pentru a se alinia standardelor UE. Abia după îndeplinirea acestor conditii s-a pus în discutie admiterea. Oamenii din aceste tări au trebuit ei însisi să-si reformeze economia pentru a avea un salariu mai bun si un nivel de trai superior. Nu UE le-a adus aceste realizări, ci a trebuit ca ei să le aibă apriori, pentru a intra în UE. Cu alte cuvinte, traiul mai bun nu îl aduce UE, ci trebuie noi să-l ni-l construim.

Argumentul deci că în UE o vom duce mai bine cade. UE nu e azil de săraci, unde intri sărac si o duci bine.

Având în vedere cele zise mai sus, observăm că politicienii nostri, în loc să lucreze la reformarea economiei pentru a îndeplini conditiile de admitere în UE, visează la o admitere gratuită. (Chiar au fixat singuri un an pentru admitere – 2007 – si le spun românilor că atunci UE ne va primi ca membri; anul 2007 este de fapt o tintă, un vis al politicienilor de la Bucuresti.) Ei visează ca UE să facă treaba în locul lor, între timp ei tot cerând fonduri PHARE si tocând banul public pe televizoare, masini scumpe si călătorii în străinătate.

Nu numai că argumentul unui trai mai bun adus de UE cade, dar există si un mare argument împotrivă. Acesta tine de ethosul românilor.

Asa cum democratia nu este un sistem politic care să functioneze la toate natiunile, pentru că fiecare popor are trăsăturile sale fiintiale distinctive, asa si normele UE nu se pot aplica tuturor tărilor, fie ele si europene din punct de vedere geografic.

Am văzut că admiterea în UE cere ca o conditie sine qua non reformarea economiei. O altă conditie este alinierea legislatiei la normele europene. Alte norme europene vor trebui adoptate după admitere.

În mod natural, un popor se conduce după norme si legi formulate de el însusi, potrivit cu ethosul lui, cu traditia lui social-culturală. Legile unei tări trebuie să fie emulatia spiritului acelui popor. În schimb, normele europene sunt o sumă de valori adaptate în mod artificial si fără a tine seamă de specificul fiecărui popor, si impuse tuturor membrilor. Cine doreste să devină membru al UE trebuie în prealabil să adopte aceste norme artificial create de altii pentru el. Recent UE a cerut Greciei să renunte la traditia de o mie de ani a Sfântului Munte Athos, potrivit căreia femeile nu au acces pe Munte. În cazul românilor, ei vor trebui să abandoneze traditiile social-culturale si religioase pe care si le-au format de-a lungul istoriei si să adopte hodoronc-tronc niste reguli străine de fiinta neamului. Deja la ordinele străinilor (în acest caz, al evreilor din organizatia francmasonică B’nai Brith) în România s-a interzis prin lege comemorarea Maresalului Antonescu, considerat de foarte multi români un patriot si un erou national. În Bucuresti, în curtea unei biserici, se află o statuie a Maresalului, al cărui bust politicienii nostri, într-un gest josnic, l-au acoperit cu o cutie de tablă. Acesti lingăi vin acum si ne cer votul pentru Constitutia LOR si apoi votul pentru a-i revota în Parlament.