Adio Uniune Sovietică, bun venit Uniune Europeană

ieromonah Savatie Bastovoi, Basarabia, 28 septembrie 2006

 

Istoria se repetă. Sau, dacă ar fi să vorbim cu cuvintele înteleptului Solomon, nimic nou sub soare. Mai ales ideea unificării si a păcii nu este deloc nouă. A te arăta entuziasmat de ea este mai degrabă un semn de imaturitate civică, decât un imbold spre mai bine. În general, orice râvnă necugetată nu este decât o lucrare de moment a sângelui, a firii noastre vătămate. Iar binele firii căzute nu este adevăratul bine. Gustave le Bon, un psiholog si sociolog francez contemporan, găseste că anume pe astfel de sentimente se zidesc miturile politice. Masele, spune el, sunt ca o femeie, niciodată nu stii ce vor face. Totusi, asa cum există don-juani, profesionisti în a manipula femeile, există si don-juani politici, profesionisti în a manipula si a supune masele.

Metodele de manipulare a maselor, de regulă, sunt foarte simple. Orice complicatie într-o astfel de metodă nu va da roade. Într-un cuvânt, totul se face ca pentru naivi, pentru că lucrurile simple le cercetează cu adevărat prea putini. Cu atât mai simplu stau lucrurile cu poporul nostru. Noi am fost crescuti în incubatorul utopismului sovietic. Si, de aceea, suntem niste buni înghititori de idei si de fantome. Poporul nostru încă mai stă cu gurile galbene căscate în cuibul propriei neputinte, asteptând când va veni vreo pasăre cu o idee familiară în cioc. Si ideea aceasta nu a întârziat să vină din partea regizorilor politici. Mă refer la ideea Uniunii Europene, care nici nu putea înlocui mai bine o altă Uniune, stim noi care.

Vreau să observăm câteva miscări impresionante. Fiecare îsi aminteste motivele pentru care s-a cerut dărâmarea Uniunii Sovietice, motivele erau unele nationale. Adică, dintr-odată fiecare republică a început să aspire energic la idealurile sale nationale si nationaliste. Anume ideea nationalitătii a fost catalizatorul care a aprins masele. În scurt timp scopurile propuse au fost atinse. S-a cerut si s-au obtinut nu numai limba, steagul si dreptul la istorie, ci chiar si o monedă natională. Dar nu au trecut bine nici zece ani, că acelasi popor ameteste de bucurie la ideea aderării la o Uniune în care să nu mai existe principii nationale si nici confesionale si să circule o singură monedă - euro. O Uniune în care toti vor fi fericiti!

Liderii politici care promovează ideea aderării la Uniunea Europeană si totodată spun că îsi iubesc poporul nu sunt sinceri. Numai un schizofren poate crede că un popor ca cel român, bulgar sau ceh va putea supravietui în conditiile descrise de europenisti. Moneda unică în scurtă vreme va duce la o limbă unică, ceea ce se întâmplă deja. Iar limba aceasta se pare că nu va fi niciodată româna. Anume pe teren economic în câtiva zeci de ani limba română, bulgară sau cehă vor rămâne doar în manuale. Cred că multi stiu că deja se prevede ca toate lucrările cu caracter stiintific să fie scrise în limba engleză, încă în anul 1998 această măsură s-a aplicat la examenele de licentă la Facultatea de Matematică din Bucuresti (cred că si la altele pe care nu le stiu eu). Multi autori de literatură au si început să-si scrie operele în "limbile de circulatie europeană".

Dar un capitol aparte în acest proces de depersonalizare a popoarelor europene este, fără îndoială, credinta, credinta ortodoxă a românilor, bulgarilor, sârbilor, etc. Anume în această temelie a poporului nostru, idealul si rostul nostru pe pământ, au lovit neîntârziat bunii cunoscători ai lucrurilor. Scopul este unul politic si economic, nicidecum unul de convertire la alte religii. Situatia este identică cu cea din perioada lui Leon Isaurul (Începutul sec. VIII), când acesta a pornit lupta împotriva icoanelor. Fără îndoială, Leon era prea putin teolog ca să-si motiveze prigoana din punct de vedere doctrinar. Scopul lui nu era de a proteja Biserica de "idolatrie", după cum se sustinea oficial, ci pur si simplu de a înlătura elementul care îi despărtea pe crestini de iudei si musulmani. Noi stim că atât iudeii, cât si musulmanii au în comun refuzul obsedant al posibilitătii sfintirii materiei, în cazul dat icoana, pe care o consideră idol. Si atunci, Leon, ascultând sfaturile lor, hotărăste să elimine icoanele din cultul crestin, crezând că îi va împăca astfel pe toti. Multi îsi mai amintesc scandalul din această iarnă ce s-a stârnit în România atunci când Parlamentul a avut ideea să interzică sărutarea icoanelor în biserici din motive "igienice". Si asta într-o tară în care nu demult se votase ortodoxia ca religie de stat, de către acelasi parlament. Poate asta va deschide un pic ochii asupra felului în care unele organizatii cu scopuri "nereligioase" din afară încearcă să dezbine prin Biserică.

Ideea ecumenismului, a unificării tuturor religiilor, vizitele papale, fluxul de literatură porno-mistică nu sunt decât metode de a ameti taurul în arenă. Cruciadele Vaticanului nu au încetat niciodată, inchizitiile războinice din evul mediu au evoluat în zilele noastre în unele mai subtile, spirituale. Inchizitorii nu mai frâng oase, frâng constiinte. Cine a urmărit efectele devastatoarei vizite papale în România si aproape insesizabila hirotonie de către însusi Papa a episcopului catolic pentru Moldova, va cunoaste în scurtă vreme rostul acestei semnificative tăceri si inactivităti părelnice a episcopatului catolic din Moldova. Ceea ce ne îndreptăteste să suspectăm Vaticanul de manevre politice, dincolo de faptul de a activa ca stat în stat, sunt chiar actiunile si declaratiile papei cu privire la religii cum ar fi islamul, hinduismul si altele, declaratii care nu contrazic doar dogmele ortodoxe, ci chiar si pe cele romano-catolice. De aceea ele sunt viclene si false, ne pare rău.

Urmările sunt triste. Călugării români părăsesc masiv tara pentru a scăpa de presiunile tacite din partea episcopilor. Grecii sunt pur si simplu nevoiti să pună interdictie fluxului de călugări români pe Muntele Athos. Românii pleacă în Rusia, Georgia, Serbia - tări în care Biserica si-a conservat tezaurul doctrinar si dogmatic. Desigur, despre asta nu se vorbeste cu voce tare, nici despre cărtile catolice care pur si simplu au scos din biserici pe Sfintii Părinti. Mult mai de cinste sunt, de exemplu, albumele foto de felul "Trei zile dintr-un mileniu" dedicat vizitei Papei în România, în care preoti ortodocsi sărută mâna papei si chiar se împărtăsesc în piată la messa catolică. Un astfel de album costă 400 de mii de lei românesti. Din experientă personală spun că în România de azi există o cenzură în materie de idei religioase, anume ortodoxe, cam cum îmi închipui cenzura comunistă de altă dată. Mâna de fier a noului imperiu "care ne mână spre fericire" a si început să se resimtă. Multumim lui Dumnezeu că la noi încă se mai pot publica articole ca acesta într-un ziar de circulatie natională, dar nu pe mult timp.

Două carii iesite din aceeasi găoace rod astăzi poporul nostru: ecumenismul pe plan religios si ideea Uniunii Europene pe plan politic si economic. Aceste două idei sunt utopii, lucruri imposibil de realizat chiar si pur teoretic.

Din punct de vedere religios nu este momentul să explic, cât priveste cel economic si politic, el este asemănător cu cel sovietic. "Europa" ne-a vândut ideea de a iesi de sub cizma sovietică, iar noi, din obisnuintă, am început să o aprovizionăm cu materie primă la preturi de nimic. Mitul Americii în care toti merg pe jeep-uri si al Europei în care toti vor deveni miliardari nu este decât o creatie virtuală ca si mitul sovietic. Cititi un foarte bun roman al laureatului premiului Nobel, John Steinbek - "Soareci si oameni" - despre societatea americană de la sate si o să mă întelegeti. America în care toate femeile au 180 si 58 în talie si nimeni n-are carii este o fantomă. Dimpotrivă, statisticile îi arată pe americani ca pe un popor suficient de urât, care are mari necazuri cu obezitatea si în genere cu bolile fizice si psihice. Iar europenii sunt atât de inculti, încât studentii nostri de la facultătile de artă, când pleacă în excursii, în câteva săptămâni (pentru că nu li se permite să treacă tablouri la vamă) le bat toate valorile nationale, ce-i drept cu kitsch-uri, că acestea plac pseudoelitelor europene. Vreau să ne gândim cam cum arată pe dinăuntru un francez când se adună în piată la mitinguri împotriva adidasilor din piele "din milă pentru animale", dar nu-i este milă de "animalele" care se sacrifică zilnic în casele de tolerantă si nici de cele care îsi ucid ca scroafele proprii prunci.

Să ne amintim numai de vizita lui Brigide Bardot în România si de obsesia ei cu castrarea câinilor vagabonzi, tot Guvernul s-a umflat de entuziasm! Si primarul Viorel Lis si multe personalităti politice se înghesuiau să încapă în televizor cu stafiditul sex-simbol de altă dată.

Într-un cuvânt, nu tot ce se vede la televizor e si adevărat, mai bine să coborâm din lumea fantomelor si să încercăm să ne adaptăm la conditiile realitătii. Dar chiar dacă am si ajunge, la urma urmei, să iasă tăranii nostri de sărbători la horă cu hamburgerii în mână, nu cred că este un ideal.

Uniunea Europeană este un fel de "rai iehovist" în care negrii si chinezii mănâncă toată ziua banane si se joacă cu leii si păunii. Aceleasi metode de îndobitocire, la comunisti si la europenisti. Fără nici cea mai mică schimbare. Mi-aduc aminte că am participat si eu la expozitiile de pictură pionieresti la care întotdeauna iesea pe locul întâi lucrarea în care o horă de copii negri, galbeni, rosi si "europeni" zâmbeau fericiti. Iar trei ani în urmă am avut ocazia să asist la deschiderea unei astfel de expozitii (la Muzeul National de Istorie) organizate de UNESCO la Chisinău. Aceleasi desene cu negri si chinezi erau aplaudate cu o frenezie stânjenitoare. Nimeni nu-si dădea seama că aplaudă spălarea propriului creier.

Nu vreau să vorbesc despre bogătiile virtuale pe care si le închipuie fiecare moldovean când se gândeste la Europa, e banal. Asta mi-aduce aminte de fantasmele copiilor sovietici de la sate. Discutia preferată a sărmanilor începea cu cuvintele: "Ce zici, dacă ai găsi acum un tort mare-mare, ce-ai face?" si fiecare începea să se laude cam cât de mult tort ar putea să mănânce. Pe urmă treceau la harbuz, la mandarine si la "cârnat de ciocolată". Copiii de atunci acum sunt tinerii care pleacă la "zarabotcă" în Grecia si Italia, si discutiile lor acum, desigur, încep cu "dacă ai avea o casă cu trei etaje..."

Este frumoasă această naivitate a noastră, fără îndoială, dar nu trebuie să o transformăm în unealta propriei sinucideri. Chiar îndrăznesc să vorbesc despre o sinucidere colectivă, sinuciderea unei natiuni, a unei traditii, a unei culturi. Zece ani în urmă strigam în piată si ne băgam sub tancuri pentru a ne obtine propria istorie si cultură, tăceam ca elefantii în semn de protest când ni se adresa cineva în limba rusă. Astăzi plătim bani ca să învătăm engleza si dansăm de ametim pe muzică de bulevard americană si chiar aborigenă. Atât de intime au devenit pentru noi timpanele si zurgălăii canibalilor din junglă, încât îi purtăm întipăriti pe haine, si as spune că în primul rând pe creier! Nu vreau să jignesc pe nimeni, dar trebuie să spun că foarte multe dansuri de discotecă nu sunt altceva decât prelucrări ale unor ritualuri si invocări la care normal se aduc si jertfe omenesti sau cel putin animale, si chiar formatii ca Beatles, a fost un promotor al sectei krisnaite în America si nu numai, fapt care i-a făcut pe multi să "joace" si să fredoneze mantra "hare krisna". Pentru a ne convinge e suficient să deschidem un dictionar de istoria religiilor la capitolul samanism sau voodoo.

Adică, tinerii nostri care sunt convinsi că nu sunt deloc religiosi si râd cu îngâmfare, nici nu-si dau seama că sunt participanti activi la ritualuri tainice si că, în fond, se sacrifică zeilor, unor zei necunoscuti. Nu mă refer la formatii gen Napalm Death, Sepultura sau Slayer, care sunt sataniste declarate, ci anume la cei mai "pasnici" dintre ei, la un Santana, Bob Dylan, Beatles - "pacifistii" anilor 60. Sinuciderile sau alienările fanilor sunt deja fapte comune.

Dar nu numai muzica de discotecă a fost afectată de valul de păgânism si idolatrie, ci toate sferele activitătii umane, începând de la artă si cultură si terminând cu medicina si economia. Teosofia, vizitele extraterestre, bio si energo medicina, clonările si alte obsesii pe drept diabolice au pus stăpânire pe viata noastră. Ce să mai spun de rusinoasele sex shop-uri, că toată viata noastră a devenit un sex-shop! Desigur, foarte multă varietate. Dar vreau să ne amintim câteodată că în timp ce vreuna din fetele frumoase îsi cumpără chiloti pe dolari, iar alte zeci de mii stau zilnic pe masa de operatie pentru procedura bine cunoscută, există băbute în sate care le asteaptă să vină de Paste acasă. Tristă priveliste, nu merită.

Este greu să găsesti astăzi un loc pe pământ unde să nu se audă muzică, să o numim cu blândete, despiritualizată. Tocmai o fată din categoria expusă mai sus răspundea cu multă dulceată la întrebările telefonice, emisiune radio tipic euro-americană. Si brusc, din vacarmul pornografic si animal două cuvinte m-au făcut să o iubesc pe fata aceea. Cuvinte pe care toti le spunem în această perioadă, dar nu toti le întelegem: "HRISTOS A INVIAT!" Aceasta este o formulă traditională de salut la moldoveni care se spune de la Paste până la Înăltare. După aceea convorbirea a continuat normal, despre ceea ce se discuta acolo. Totusi este un început. Adevărat a înviat...

înapoi