Castor si Polux

Bogdan Mateciuc, 12 decembrie 2003

 

Bucuresti, decembrie 2003, seara în tramvai. La o statie urcă doi băieti în haine murdare, cărând niste găleti de var. Au mâinile murdare de var. Par să aibă sub 20 de ani. Stau tăcuti într-un colt, fără să vorbească între ei. Unul se asează pe o găleată si scoate un ziar. După haine si bagaj, e de presupus că vin de la zugrăvirea unei case. Unul dintre ei stă la un metru în fata mea. Mă uit la el, încercând să-mi dau seama ce vârstă are. Nu s-a bărbierit în viata lui, deci are până în 16 ani. Are o privire curată, serioasă. Se uită la mine, în ochii mei. Doi ochi albastri. Femeile se vor uita după el când va fi mare.

La statia următoare urcă două fete de liceu, categoria "tepi în cap". Se recunosc si se salută cu cei doi băieti. Din discutia lor aflu că cei doi sunt în clasa a noua - 14-15 ani. "De unde veniti?" "Avem o lucrare." "Si câstigati bani?", întreabă curioase fetele. "Da, la lucrarea asta cam 4 milioane." Ochii fetelor încep să strălucească. Suma e mare, si nu numai pentru ele.

Când ceilalti colegi ai lor îsi fac tepi în cap, îsi vopsesc părul, îsi pun cercei în nas si "se sparg în figuri", cei doi băieti de 15 ani muncesc si zugrăvesc case. Câstigă bani din munca lor.

La cei 15 ani ai lor, amândoi par teribil de maturi. Nu supărati, nu încruntati. Doar seriosi. Nu i-a trimis nimeni la muncă. Sunt doi prieteni care au făcut singuri această alegere.

Au toată admiratia mea. Peste ani vor fi doi bărbati zdraveni, oameni deprinsi cu munca si cu o viată sănătoasă. Oameni de care are mare nevoie tara aceasta.

înapoi