Cărțile de identitate biometrice

Cărțile de identitate electronice

Actele de identitate cu cip sau cod de bare nu sunt Satana. Acceptarea lor nu reprezintă o lepădare de credință, dar lansarea lor și obișnuirea populației cu ele fac parte dintr-o evoluție pe termen lung către informatizarea completă a societății și controlul cetățenilor de către Stat. Cine nu va fi în Sistem nu va exista, iar cine va fi în Sistem va avea până și cele mai intime date personale cunoscute.

Internetul a luat foc. Pornind de la site-urile ortodoxe și până la cele atee, subiectul cărților de identitate cu cip este dezbătut și întors pe toate fețele, lupta dintre taberele pro și contra atingând uneori paroxisme nemaiîntâlnite.

Despre ce este vorba, nu am să repet și eu. De anul acesta, România își propune să emită cărți de identitate biometrice care conțin un cip cu informații despre titular. Să nu uităm că avem în vigoare o lege care permite firmelor din telecomunicații să înregistreze date privind comunicațiile noastre telefonice și pe internet. La cerere, statul, prin procurori, poate afla când am sunat la cutare număr sau dacă am stat pe whatsapp cu ISIS.

Dar... suntem în România, țara tuturor posibilităților de scurgere de informații, și, dacă vrei să te lansezi mâine în politică, ai grijă ce site-uri vizitezi, pentru că e posibil să-ți vină contracandidatul cu lista lor la dezbaterea tv.

Am stat să mă gândesc dacă să scriu acest articol. Nu voiam să fie unul dintre multele pe această temă. Voi scrie însă despre ideea actelor biometrice în perspectivă.

Tabăra ortodoxă, formată din duhovnici de frunte ai României, alături de ucenicii lor activi pe Internet, au afirmat mereu că primirea unor acte cu cipuri având înregistrate date personale este o avanpremieră a însemnării drăcești despre care citim în cartea Apocalipsei. Mai clar, nu această eliberare de acte cu cip este însemnarea cu 666 din Sfânta Carte, ci este doar un preludiu a ce va veni. De aceea, acest prim pas către însemnarea cu 666 trebuie respins categoric.

Părintele Iustin Pârvu de la mănăstirea Petru Vodă a fost prima voce cu greutate care a tras un semnal de alarmă. Credincioșii au luat aminte atunci și la opoziția fermă manifestată de creștinii din Grecia și Serbia, și au început să ia atitudine împotriva dorinței autorităților.

Din rea-voință, mass-media socialistă a răstălmăcit mesajul creștinilor și a scris cu litere de-o șchioapă că „popii îl văd pe Satana în pașapoartele biometrice”. Nu comentez această răstălmăcire pentru că este la un nivel de inteligență la care nu pot să mă cobor.

Care este situația în fapt?

Este foarte practic ca toate informațiile despre identitatea unei persoane – datele medicale, financiare sau de altă natură – să fie informatizate și să fie accesabile oricând și oriunde în mod securizat. De pildă, în caz de accident și pierderea cunoștinței, de unde am ști ce grupă de sânge are cineva sau cine e? Dacă Ambulanța sau Poliția are însă un dispozitiv de citire a datelor electronice, lucrurile devin mai simple.

De asemenea, noul buletin va servi la autentificarea pe Internet, la relația cu autoritățile, la plata impozitelor și la altele care se vor adăuga în timp.

Există deci argumente pentru informatizarea datelor personale.

Datele financiare sunt informatizate deja, la nivel de bănci și Administrația Financiară, dar aceste date nu sunt încă centralizate într-un sistem unic. Tehnic, nu e greu. E nevoie doar de investiție în echipament și timp. Logistica e simplă. Să încercăm însă să privim lucrurile în perspectivă.

Vom avea de anul acesta o carte de identitate electronică și un card de sănătate electronic. Întrebarea firească este: De ce două și nu unul singur? De aceea, din motive de conveniență, securitate, anti-terorism și alte sloganuri moderne, va urma cumularea datelor personale, medicale și financiare, pentru un statut complet al persoanei. Această cumulare se va face la nivelul unui cip unic care va stoca toate informațiile persoanei.

La un moment dat, cineva va sesiza problema (care există deja punctual) a pierderii sau uitării pe undeva a actului cu cip.

În plus, autoritățile, care întrețin permanent sperietoarea cu „amenințarea teroristă”, vor spune că e mai bine ca acel card/cip să fie la purtător, ca să nu mai poată fi furat sau pierdut.

Există deja sisteme de identificare prin citirea amprentelor. Pui mâna pe cititor și ți se verifică identitatea. Nu mai ai nevoie să te cauți prin buzunare – doar pui palma și totul e gata.

Secțiuni ale acestui sistem global deja există, numai că nu sunt corelate încă între ele.

Această viziune este susținută și de Texe Marrs, specialist în electronică si comunicații, fost ofițer în armata SUA și profesor asistent timp de 5 ani la Universitatea din Austin, unde a ținut cursuri despre politica americană de apărare și sisteme de arme strategice. În cadrul armatei, a avut sub comanda sa unități de experți în electronică și telecomunicații, desfășurând activități în întreaga lume (Germania, Italia, Asia).

În cartea sa, Proiectul L.U.C.I.D., tradusă și în română și scrisă într-o vreme când la noi în țară abia apăreau primele servere web, autorul dovedește că a înțeles bine direcția în care se îndreaptă folosirea noilor tehnologii din comunicații și control:

1. Crearea de imense baze de date, la început independente, dar ulterior interconectate.

2. Centralizarea informațiilor furnizate de bănci, agenții guvernamentale, supermagazine, fisc, poliție, poștă, benzinării etc.

3. Împânzirea lumii cu camere video de supraveghere

4. Televiziunea interactivă

5. Interceptarea convorbirilor telefonice, SMS, email, fax, trafic de internet

6. Introducerea standardelor obligatorii, de ex. ISO 9000.

Pe de altă parte, mai există o posibilitate, fără cip, dar conformă cu cele scrise de Sfântul Ioan în Apocalipsa.

Există readere care identifică persoanele nu după amprenta mâinii, ci după retină. Îți apropii ochii („fruntea”) de un dispozitiv și apar datele tale.

În varianta aceasta nu mai e nevoie de cip, însă e vorba tot de introducerea tuturor datelor personale într-un sistem IT centralizat. În unele țări, cărțile de identitate electronice conțin deja scanarea irisului.

Probabil că Sfântul Ioan, când a avut descoperirea, a văzut în ea oameni care puneau mâna pe ceva, gest care le dădea acces la ceva, și oameni care puneau fruntea pe ceva și obțineau acel acces. În ambele cazuri, e vorba de sisteme deja existente astăzi, dar folosite la scară limitată.

Introducerea tuturor în calculator și operaționalizarea tuturor procedurilor, așa cum am arătat mai sus, înseamnă controlul persoanei. Dacă nu ești înregistrat, dacă nu ai datele în calculator, nu figurezi în sistem și nu poți face nimic. Nu doar că nu ai bani, dar tu însuți, ca persoană, nu exiști. Asta a văzut Sfântul Ioan în descoperirea sa. De altfel, autoritățile române au recunoscut că cine nu va avea noua carte de identitate, nu va putea călători în afara țării. Aceasta este deja o formă de presiune. Dacă ești director al unei sucursalei românești a unei firme internaționale și trebuie să mergi în interes de serviciu la altă sucursală, nu vei putea. Dacă lucrezi în administrația centrală și reprezinți statul român și trebuie să mergi la o conferință internațională, nu vei putea. În acest din urmă caz, probabil Sistemul te va ejecta înainte să apuci tu să te înscrii la conferințe internaționale. Nu vei putea să mergi la muncă în altă țară, nu vei putea merge în concediu în altă țară și nici să-ți vizitezi rudele din altă țară. Pervers, statul îți va spune că ai libertatea aceasta, dar că TU nu vrei să o accesezi. Ca în vremea dictaturii comuniste, vei fi consemnat în țarcul patriei neocomuniste.

Controlul populației va merge mână în mână cu instaurarea unei autorități globale unice de natură dictatorială, care îi va presa pe toți să se supună sistemului și care va avea toate pârghiile de acțiune împotriva celor ce nu se supun.

Având în vedere semnele care indică spre o realizare treptată a celor din Sfânta Scriptură, semne pe care trebuie să știm să le deosebim, noi creștinii trebuie să ne opunem planurilor autorităților de înregimentare și control al populației.

Credința noastră Apologetică