Cum am ajuns "fascist"

Bogdan Mateciuc, 4 ianuarie 2005

 

Sunt un om căruia îi place să se informeze. Urmăresc evenimentele sociale si politice din tară si străinătate. În situatiile în care este cazul, iau atitudine si îmi exprim punctul de vedere.

Am urmărit de-a lungul ultimilor ani transformările de politică socială din România si din tările „democratice”, anume din Europa occidentală si America de Nord. Am urmărit dezvoltarea conceptului de „corectitudine politică” (political corectness) impus prin lege în tările vestice si pe cale a fi implementat si în tara noastră.

Ce este „corectitudinea politică”? Putini români stiu ce înseamnă această alăturare de cuvinte. Pe scurt, „corectitudinea politică” este acel punct de vedere, acel mod oficial de a privi lucrurile determinat prin lege. Este opinia oficială despre anumite categorii si evenimente sociale.

Prin lege si în toate comunicările publice, unii indivizi, numiti „stiintific” minorităti, ajung să se bucure de un tratament special si chiar de anumite drepturi. După LS89 (Lovitura de Stat din 1989), pentru tiganii din România s-a inventat un cuvânt nou, considerându-se probabil că termenul de tigani ar fi jignitor. Asa a apărut cuvântul rom, plural romi, împreună cu etnia romă, comunitatea romă, etc. La rândul lor, pederastii au început să se bucure de drepturi si de o lege împotriva discriminării.

Tot prin lege sau prin canalele mass media supuse autoritătilor, anumite evenimente nationale si internationale sunt descrise într-un anumit fel. Astfel, agresiunea Statelor Unite si ale acolitilor lor (denumiti pompos „comunitatea internatională”) împotriva Irakului este chipurile o interventie legitimă pentru înlăturarea de la putere a unui dictator sângeros si dăruirea democratiei mult oprimatului popor irakian.

În România, după modelul legislatiei din Occident, cine contestă în public Holocaustul este pasibil de pedeapsă penală. În Occident (Germania, Franta, Canada, etc.), cine contestă cifra oficială a victimelor evrei este imediat catalogat ca fascist si intră la închisoare. La fel pătesti si dacă contesti versiunea oficială a Holocaustului.

Prin lege, românilor le-a fost interzisă comemorarea Maresalului Ion Antonescu. Eu, asemenea multor români, cred că Maresalul a fost un mare Român. Pe lângă el, politicienii actuali sunt niste păduchi.

În campania electorală din noiembrie 2004, canalul de televiziune OTV a fost amendat pentru că invitatul său, Gigi Becali, a declarat într-o emisiune că îl admiră pe Corneliu Codreanu, conducătorul Miscării Legionare. (Si eu îl admir pe Corneliu Codreanu.)

După LS89, publicatia Academia Catavencu făcea glume pe seama presupusei homosexualităti a lui Năstase Adrian. Punând botul la fondurile UE privind combaterea discriminării, Academia Catavencu ne „monitorizează” acum împreună cu Fundatia pentru o Societate Deschisă ca să ne măsoare „extremismul”, „fanatismul” si „fascismul” fată de pederasti si tigani. Comediantul Ioan T. Morar a devenit "analist".

În preajma alegerilor din noiembrie 2004, câteva asociatii/fundatii au realizat un studiu privind nivelul intolerantei la români. Au constatat că 40% dintre români nu doresc să existe pederasti în tara lor. Asociatiile respective si-au manifestat "îngrijorarea" privind un grad asa mare de intolerantă la români, anuntând că vor prezenta rezultatele studiului noilor autorităti, "pentru îmbunătătirea cadrului legislativ". Cu alte cuvinte, se încearcă schimbarea prin lege a gândurilor si atitudinilor românilor.

Problema apare atunci când asemenea legi devin aberante si chiar un instrument de a-i acuza pe cei care nu se înregimentează gândirii oficiale. În timp ce românii manifestă o respingere aproape organică fată de poluarea vizuală si materială cauzată de tigani, precum si fată de pederasti (probabil că românii au cele mai multe cuvinte pentru această „minoritate sexuală” – poponar, pârtar, pidosnic, pederast, sodomit, curist, etc.), în Occident cine are curajul să-si exprime o părere critică la adresa acestor minoritari, riscă să suporte rigorile legii. În Europa occidentală si în America de Nord, cu precădere în Canada, noua legislatie aplică eticheta de extremism, fanatism, discriminare, fascism, oricărei opinii negative fată de asemenea comportamente. Conform legislatiei canadiene, esti pasibil de închisoare pentru prezentarea publică a unui punct de vedere contrar homosexualitătii. De pildă, acum doi ani un bărbat din Toronto a fost amendat cu suma de 5.000 de dolari pentru că a publicat în ziar un anunt de trei rânduri cu versetele din Biblie care condamnă homosexualitatea. Legea respectivă a fost modificată în 2004. Pedeapsa pentru asemenea „infractiune” este acum închisoarea.

Având de partea lor legea, campaniile de propagandă ale activistilor pederasti îi numesc pe cei care critică pederastia „homofobi” si „fascisti”. În România, asociatia „Noua Dreaptă", care se pronuntă împotriva homosexualitătii si pentru eradicarea manifestărilor antisociale ale tiganilor, este prezentată tot mai des în termeni de „neofascism” si „neonazism”. Sigur, stim că Italia fascistă si Germania nazistă au avut... probleme cu pederastii si cu tiganii, dar de aici si până la a acuza de fascism un om căruia nu-i plac homosexualii e drum lung.

Nici mie nu-mi plac homosexualii si nici ce fac ei, asa cum nu le plac nici marii majorităti a românilor. De asemenea, nu-mi plac furturile din buzunare, înjurăturile si mizeria pe care o fac tiganii. Am căutat si găsit pe internet opinii foarte diferite de cele oficiale în privinta Holocaustului. Am găsit chiar un studiu stiintific care demonstra nu numai că în acele încăperi nu au fost niciodată gazati oameni, dar că nici nu s-ar fi putut face asa ceva acolo !

Asa am aflat că sunt... fascist. O colegă de serviciu – o persoană foarte asezată si linistită de altfel – când aude de tigani, îi vine să scoată pistolul si să tragă. Având în vedere că locuieste în cloaca de la Bucur Obor (Bucuresti), o înteleg.

Un coleg de serviciu s-a întors de la Paris. Unul dintre cele mai „impresionante” lucruri văzute acolo a fost un negru care se pisa ziua-n amiaza mare la un copăcel de pe un mare bulevard parizian. Un alt punct de referintă al sejurul său a fost metroul parizian, cu amprenta specifică pusă de negri asupra lui. Probabil că colegii mei ar intra la categoria „nazism”.

O asemenea situatie si etichetă mă amuză, dar mă si întărâtă. Mă întărâtă asa cum mă întărâtă orice încercare de impunere a gândirii oficiale. Mă împotrivesc acestei „corectitudini politice” a cărei introducere se încearcă si în România, si îndemn pe toti românii, pe toti „fascistii” din această tară, să ia atitudine si să combată gândirea unică impusă de sus.

înapoi