Bogdan Mateciuc, 1 februarie 2007

El a dorit-o, ea l-a vrut.

După o curte de doi ani, îndemnat tot fiind de Marinar, el a intrat în ea, cu focuri de artificii, chiote de bucurie si sticle de sampanie.

După numai o luna, el a început să se trezească. Tânăra domnisoară e tot mai mult o curvă bătrână si perversă, cu un rânjet de satisfactie pe fată. Lui nu-i vine să creadă. Unde e Marinarul, râzăretul care i-a făcut lipeala?

Era ea pretentioasă si înainte, dar acum a devenit poruncitoare. El nu stie ce să facă, încotro s-o apuce. Pe unde oare să scoată cămasa? Unde e Marinarul?

El e un cioban român. După doar o lună, începe să-si dea seama ce greseală a făcut. Asemenea lui, multi altii. E însă prea târziu. Cu mâna înclestată pe toiagul de cioban, nu mai vrea să intre în ea. Acum vrea să-si bage p*la în ea. De Europa.

[După numai o lună de la alipirea României, tăranii si ciobanii români sunt amenintati cu disparitia. Slugile Uniunii le-au interzis să-si mai vândă produsele în piete sau să mai practice transhumanta. Urmează si altele.]

înapoi