Odaia de Sus

Bogdan Mateciuc

Mărţişorul este una dintre cele mai cunoscute sărbători populare în ţara noastră, însă, deşi este ţinută de toată lumea, puţini îi cunosc semnificaţia adevărată. Explicaţiile stângace pe care le întâlnim vorbesc despre un obicei popular de 1 martie, care ar marca venirea primăverii.

În realitate, Mărţişorul marca Anul Nou - înnoirea şi trezirea omului şi a întregii naturii la un nou ciclu de viaţă.

Până în secolele XVII-XVIII, întreaga Europă a ţinut Anul Nou pe 1 martie. Anul nou era sărbătorit la această dată din vremuri străvechi, existând o puternică asociere cu începutul unui nou ciclu sau an agricol. Se ieşea din iarnă, răsăreau primele semne ale primăverii şi lumea se pregătea de un nou an de muncă în agricultură şi în alte domenii. Strămoşii noştri au împărtăşit şi ei această viziune asupra ciclului anual corelat cu succesiunea anotimpurilor.

Colindele de Anul Nou – Sorcova, Pluguşorul – conţineau şi conţin referinţe anume la aceasta perioadă a anului. Doar la începutul primăverii putem vorbi despre florile dalbe – florile de măr, despre mersul cu boii şi cu plugul/pluguşorul. Tinerii umblau din casă în casă, vestind în toată comunitatea venirea noului an şi începerea pregătirilor pentru noile munci agricole.

Sorcova se realiza dintr-o creangă de măr înflorit, împodobită cu panglici viu colorate. Astăzi este cu totul nepotrivit să cântăm în toiul iernii, când totul e mort şi pământul e îngheţat, despre obiceiuri şi lucruri care îşi au firescul loc la începutul primăverii. Pe 1 ianuarie nu este nimic nou.

După mutarea începutului de an la sfârşitul lui decembrie, unele colinde au fost adaptate, atât cât s-a putut, prin introducerea unor referinţe la iarnă: „Iarna-i grea, omătul mare, semne bune anul are.” Acestea însă stau alături de trimiteri la venirea primăverii şi începerea anului agricol!

Deşi Europa „modernă” a mutat începutul anului în toiul iernii, când nimic nu devine nou, ea a păstrat, într-un mod ilar, vechile denumiri ale lunilor anului, care indicau tocmai ordinea lor firească. Luna a şaptea (septembrie) a devenit a noua, a opta (octombrie) a devenit a zecea, a noua (noiembrie) a devenit a unsprezecea, iar luna a zecea (decembrie) a devenit a douăsprezecea.

1. Martie
2. Aprilie
3. Mai
4. Iunie
5. Iulie (Quintilis la romani, redenumită după împăratul Iulius Cezar)
6. August (Sextilis la romani, redenumită după împăratul Augustus)
7. Septembrie
8. Octombrie
9. Noiembrie
10. Decembrie
11. Ianuarie
12. Februarie

Anul Nou continuă să fie în martie la evrei, la persani/iranieni şi la multe alte popoare cu tradiţii neîntrerupte.

Astfel, când ne dăm unii altora mărţişoare pe 1 martie, firesc este să ne urăm La mulţi ani şi tot ce e mai bun în noul an.

∆ pagină sus