Cei patru prieteni

Bogdan Mateciuc, 6 august 2013

 

Naum și Ioan sunt pescari. Naum are 23 de ani, iar Ioan 27. Ioan e căsătorit și are doi copii. Naum locuiește cu mama lui; tatăl a murit de-o boală, când era el copil. Amândoi muncesc din greu pentru a-și întreține familiile. Peștele pe care îl prind i-l vând la piață lui Amos, negustor, care îl vinde mai departe, cu bucata.

Toți trei locuiesc într-un orășel de provincie. Aici viața este monotonă și nu le oferă prea multe opțiuni tinerilor. În general, fiecare are aceeași îndeletnicire pe care a avut-o și tatăl lui.

Într-o zi, Naum și Ioan aude că în orașul lor a venit un vindecător. Ba nu, alții spun că e profet. Părerile sunt împărțite. Însă mulți spun că vindecări cum face acesta nu a mai făcut nimeni. „Încă un profet rătăcitor, cu picioarele murdare”, își zice Naum în sinea lui.

Însă lumea vorbește și a doua zi, și a treia zi, și peste o săptămână. În jurul lor, oamenii redau cuvintele profetului-vindecător. Acesta pare să spună lucruri nemaipomenite, care îi pun pe gânduri pe ascultători. Naum și Ioan devin curioși. O poveste ce pare diferită de cele auzite de ei până atunci.

Lumea vorbește despre vindecările făcute de profetul rătăcitor în alte orașe. Naum nu știe ce să creadă. Profeți și trimiși de Dumnezeu mai văzuse el, însă cele ce spuneau despre cel de acum par să fie diferite.

Într-o seară, mergând cu Ioan spre casă, lui Naum îi vine o idee. „Auzi, ce-ar fi să-l luăm pe Iohebed, uscatul, și să-l ducem la acest vindecător? Ce-ar fi dacă l-ar vindeca?” Ioan se uită la el, ridicând din sprâncene, fără să spună nimic. Nici nu are ce să spună. Nu știe ce să creadă despre profetul despre care vorbește toată lumea. Lui Naum deja îi pare rău că a dat glas unei idei așa de prostești.

În copilărie, amândoi obișnuiau să se joace cu Iohebed. Apoi Iohebed s-a îmbolnăvit, cumva, și nu s-a mai putut juca cu ei. Stătea tăcut în curte și se uita la copiii care alergau pe uliță.

A două zi, Naum e mai tăcut decât de obicei. Ioan îl întreabă ce are, însă Naum n-a pățit nimic. Seara, ajunși pe ulița unde locuiau, Naum îi spune repede lui Ioan: „Hai să-l luăm pe Iohebed și să-l ducem la vindecător!” Ioan se uită lung la el.

-        Crezi că-l poate vindeca? Chiar crezi toate poveștile astea?

-        Da.

Ioan tace și apoi spune:

-        Du-te și cheamă-l și pe Amos. Uscatul nu e așa de ușor cum pare. Eu mă duc să vorbesc cu el.

Naum pleacă în fugă. Ioan intră în casă la Iohebed și le spune, scurt, părinților acestuia, ce vrea să facă.

Iohebed are 19 ani. A avut probleme de la naștere și acestea s-au înrăutățit în doar câțiva ani. La șapte ani deja își petrecea toată ziua în pat. De atunci, toată viața lui a fost legată de pat. Părinții îl mai luau în brațe și îl scoteau la soare, dar cu timpul, îmbătrânind ei, lucrul acesta nu le mai era tocmai ușor.

Lui Iohebed i se umezesc ochii când îl aude pe Ioan. În încăpere intră Naum cu Amos. Iohebed se uită în ochii lor, fără să spună nimic.

-        Aduceți-l și pe Simon de alături, să vă ajute.

Naum, Ioan, Amos și Simon iau două prăjini din curte și le bagă prin două cămăși. Îl întind pe Iohebed pe targa astfel improvizată și pleacă în grabă. Aflaseră că profetul e la casa lui Miriam, vânzătoarea de coșuri împletite. Până acolo e cale de jumătate de ceas.

Cei patru, cu tovarășul lor, intră pe ulița lui Miriam. Văd însă, de la depărtare, lume multe în ușă și în casă.

-        N-avem cum intra. Ce facem?

-        Nu se poate, n-am venit până aici degeaba!

-        Ce facem?

-        Găsim noi o rezolvare.

Casa lui Miriam are acoperiș din scânduri cu paie. Simon se uită în sus și îi vine o idee. Casa lui Miriam e lipită de o casă cu acoperiș de piatră.

-        Ne urcăm pe casa lui Iuda și, de acolo, desfacem acoperișul lui Miriam. Îl coborâm pe Iohebed pe acolo.

-        Ce-o să spună Miriam că îi stricăm casa?

-        I-o reparăm după aceea.

Cei patru obțin voie de la Iuda, se urcă pe acoperiș și încep să desfacă scândurile. De jos, din încăpere, se aud glasuri. Glasul profetului și glasurile celor ce-l ascultă. Și glasurile celor mirați de cele ce se petrec pe acoperiș.

Acoperișul încăperii este străpuns și chipul lui Amos apare din tavan. Profetul se uită la el. Cei din încăpere se uită și ei la el, fără să spună nimic, așteptând să vadă ce urmează.

Amos coboară în cameră, urmat de Simon. Cei doi apucă targa împinsă în jos de Ioan și Naum. Pe targă, Iohebed, speriat.

Iisus se uită la ei, fără să spună nimic. Mulțimea tace și ea, așteptând. Iisus își mută privirea de la cei patru către cel de pe targă.

-        Fiule, păcatele îți sunt iertate!

Iohebed nu înțelege. Nimeni nu înțelege. Dar unora nu le plac cuvintele acestea. Cine e Iisus de hotărăște cui îi sunt iertate păcatele?

Iisus privește către ei. Le știe gândurile.

-        Ce e mai ușor a zice, Iertate îți sunt păcatele, sau Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă? Dar, ca să știți că Fiul Omului are puterea ierta păcatele pe pământ, îi zic acestuia: Scoală-te, ia-ți patul tău și mergi la casa ta!

Liniște se lasă în încăpere. Toți se uită la Iohebed. Acesta se uită speriat când la Iisus, când la prietenii lui. Naum încuviințează din cap.

Iohebed începe, încet, să își miște picioarele și mâinile. Încet, câte puțin, apoi încet, din ce în ce mai mult. Se sprijină în cot și se ridică încet. Mai pune o mână și acum stă așezat pe pat. Prietenii lui și ceilalți din încăpere se cutremură. Femeilor li se face frică și încep să plângă. Unele ies afară.

Încet, Iohebed se ridică în capul oaselor. E un om nou. Își mută privire pe rând, de la Iisus la prietenii lui și înapoi. Se uită la cei din încăpere, cutremurați de frică. Se apleacă și ia targa de jos, fără să spună un cuvânt. Înaintea lui se deschide cale și el iese din casă.

Cei patru prieteni cad înaintea lui Iisus, cu fruntea la pământ și sărutându-i picioarele. Apoi se ridică repede și ies și ei pe urmele lui Iohebed. Iisus privește în urma lor.

Părinții lui Iohebed sunt singuri în casă. Așteaptă ca cei patru care le-au luat fiul să li-l aducă înapoi. Însă ușa se dă de perete și înăuntru pășește Iohebed. Mama se clatină pe picioare, tatăl începe să plângă și își strânge fiul în brațe, cum nu l-a strâns niciodată. În ușă, Naum, Ioan, Amos și Simon stau gravi, fără să spună un cuvânt.

înapoi