Samarineana

Bogdan Mateciuc, 23 ianuarie 2010

 

"De ce să mă căsătoresc? Pentru că așa mă presează societatea?"

Într-o bună zi, Ana și-a servit colegii de serviciu cu bomboane. Strânși în jurul ei, au aflat și motivul: Ana e însărcinată. În trei luni... da, prin iunie. Au felicitat-o cu toții, veselie, voie bună. Aparent, nimeni nu a clipit. Ana, cu atât mai puțin. Faptul că nu e căsătorită nu constituie o problemă. De ce ar avea o problemă să anunțe că e însărcinată, fără să fie căsătorită??

M-am întâlnit cu Ana acum trei ani, pe stradă. Nu ne mai văzusem de 15 ani. Ce mai faci, bine mersi, lucrez la X. Îi spun că m-am căsătorit. "Da... m-am măritat și eu la un moment dat... O hârtie ca să intru în rând cu lumea și să stea mama liniștită. Da' ne-am despărțit după vreun an." Nu poți să nu observi zeflemeaua din tonul ei. O zeflemea tristă, îndreptată către propria persoană, fără ca ea să-și dea seama însă.

Acum Ana e însărcinată. Va naște prin iunie și nu se gândește deloc să pună lucrurile în ordine. "De ce? Pentru că așa mă presează societatea?" Fața și vocea i se schimbă când spune asta, vădind o anumită înverșunare. Nu mai este ea. Nu sunt cuvintele ei; ea doar repetă un slogan luat de la alții... și trăiește după el. Mă uit la ea și o invit din priviri să se liniștească. Nu sunt dușmanul ei.

De ce e bine să te căsătorești? Nu pentru o bucată de hârtie. Nu pentru că așa vrea mama. Nu pentru că așa te-ar presa societatea. Ci pentru că o căsătorie și întemeierea unei familii este un angajament între cei doi, în fața comunității și a lui Dumnezeu, că vor porni împreună pe un drum pe care îl vor parcurge în anumite condiții și care va duce la înflorirea unei familii acolo. Iar cei ce se vor naște din ei vor știi și vor avea conștiința că aparțin acelei familii.

Din punct de vedere relațional, asta e diferența între oameni și animale. Animalele, împerechindu-se și născând pui, nu sunt "familie".

înapoi