Sfinții la care nu ajungem niciodată

Bogdan Mateciuc, 6 ianuarie 2015

 

Mâine este praznicul Sfântului Ioan Botezătorul. Moaștele lui, aflate prin diferite locuri din lume, devin și mai mult mijloace ale cinstirii acestui mare Sfânt al credinței. Oamenii se vor îngrămădi să le sărute și vor înălța rugăciuni către Ioan, chemându-l în ajutor pentru felurite probleme personale.

Așa facem la fiecare praznic și nu numai. Ne rugăm Sfinților, cerem ajutorul lor, cerem mijlocirea lor pe lângă Dumnezeu; citim acatiste și săvârșim gesturi ritualice în credința că ne vom atrage ajutorul lor.

De multe ori, de prea multe ori, facem toate aceste gesturi pentru că așa se face, pentru că așa trebuie, pentru că așa e bine, pentru că așa face toată lumea. De fapt, nici nu cunoaștem cine a fost acel Sfânt. Îi știm doar numele, știm că azi este ziua lui, că azi se merge în Dealul Patriarhiei sau în alt loc, unde se stă la coadă și se aduce o sărutare grăbită și o invocare a ajutorului lui. Dincolo de asta, Sfântul rămâne un străin.

Întâlnim de multe ori în popor cuvinte ca acestea: "Ei, Sfântul acela a avut ceva special de la Dumnezeu... un dar, de a putut să facă acele lucruri. Eu nu sunt Sfânt. Acela a fost Sfânt, așa s-a născut..." Cu aceste cuvinte, Sfinții noștri devin subiect de închinare, dar niciodată modele de urmat.

De-a lungul timpului, Sfinților le-am zugrăvit icoane, i-am înfățișat pe pereții bisericilor, le-am atribuit denumiri lungi - Sfântul Mare Mucenic... Acatistele închinate lor au crescut cumva distanța dintre închinători (noi) și cel închinat (Sfântul respectiv). Am luat-o pe smerita Maică a Domnului și i-am atârnat de gât mărgele și lanțuri de aur, i-am așezat pe cap coroane, i-am pus pe umeri haine scumpe și cu fir deosebit, fără să ne întrebăm o clipă dacă îi plac acestea, dacă toate acestea se potrivesc cu felul ei smerit de a fi. Desigur, toate aceste gesturi sunt o expresie a cinstirii ei, însă uneori e bine să nu agasezi omul cu politețurile tale.

Una-două voci izolate ne spun că Sfinții sunt prietenii noștri. Nu îi aude nimeni pe cei ce spun asta. Urechea noastră naturală vrea să audă laudele și cinstirile aduse Sfinților, dar nu prea vrea să audă îndemnul de a le urma în fapte. Căci adevărata cinstire a Sfinților este urmarea lor. Nu cumva, în duhul lor, în lumea celor drepți, ei ar fi mai mulțumiți să ne vadă urmându-le în fapte, decât punându-le pe cap trei coroane grele și la gât zece lanțuri de aur? Timp în care ne vedem de viața noastră păcătoasă... ei cu ale lor, noi cu ale noastre?

Mi-e teamă că acești eroi ai credinței, acești înainte-mergători ai noștri care ne-au lăsat niște exemple de viață, au devenit pentru noi mai degrabă niște semizei, niște aure pe care le cinstim, dar pe care nu le imităm niciodată. Într-una dintre epistolele sale, Apostolul Pavel îi îndeamnă pe cei cărora le scrie să îi urmeze lui, pentru că și el îi urmează Domnului Iisus Hristos. Dar noi astăzi nu îi urmăm lui Pavel. Pardon, el este Sfântul Apostol Pavel, care a avut ceva de la Dumnezeu, un dar special... de a trăit acea viață deosebită. E bun de închinat, dar de urmat... e cu totul altceva.

Haideți, acum de praznicul Sfântului Ioan Botezătorul, să ne facem timp și să citim despre el. Să îl cunoaștem cu adevărat, să aflăm cine a fost și ce a făcut, să vedem omul din Sfântul Ioan Botezătorul, să îl vedem pe cel ce ne cheamă să pășim cu curaj pe calea credinței, în ciuda opreliștilor, împotrivirilor celor în jur și a duhului vremii. Doar asta a făcut și el. Și acea fostă curvă din Egipt (Maria), și acel fost ucigaș de creștini (Pavel, de mai sus) și acel fost tâlhar (Moise etiopianul)... Nici unul nu s-a născut sfânt, toți au fost ca noi sau chiar mai rău. Da, față de noi, poate au avut avantajul că nu au avut Sfinți de închinat și că astfel nu s-au mulțumit doar cu postura de închinători, ci au apucat-o pieptiș pe calea credinței trăite.

Sfântul Zosima împărtășind-o pe Sf. Maria Egipteanca. Maria a fost găsită de pr. Zosima trăind în deșert. A văzut-o de la distanță și nu și-a dat seama că e femeie. A pornit spre ea, însă Maria i-a strigat că e femeie și că e dezbrăcată. S-a îmbrăcat și s-a dus de a stat de vorbă cu Zosima. Așa a aflat acesta ce viață avusese și ce viață avea acum Maria.

Sf. Moise Etiopianul sau Moise Arapul (cel Negru). Unul dintre sfinții negri.

înapoi