Odaia de Sus

Termenul de "trezire religioasă" este des folosit în mediile neoprotestante începând cu primele decenii ale secolului 18, cu referire la perioadele de interes religios crescut. Predicile si adunările de rugăciune, frecvent marcate de un emotionalism intens, sunt caracteristice acestei perioade, când se dorea reînnoirea credintei personale a membrilor din diferitele culte religioase si motivarea oamenilor de a-si mărturisi public credinta pentru prima oară. Prin extrapolare, termenul este folosit si pentru orice miscare religioasă importantă din trecut. În Evul Mediu în Europa occidentală, asemenea "treziri" au avut loc în conexiune cu organizarea Cruciadelor si sub auspiciile diferitelor ordine monastice catolice, uneori cu manifestări bizare, cum ar fi cazul Flagelantilor sau mania dansului. Reforma protestantă din secolul 16 a fost de asemenea însotită de treziri religioase.

Ar fi mai exact însă a limita aplicarea termenului la istoria protestantismului modern, în special cel din Marea Britanie si din Statele Unite, tări în care asemenea miscări au înflorit cu o vigoare neobisnuită. Secta metodistă de exemplu a apărut dintr-o astfel de miscare în prima jumătate a secolului 18. Miscarea respectivă a numită ulterior Miscarea sau Trezirea Wesleyană.

"Marea Trezire" a fost una dintre aceste miscări de revigorare a credintei în coloniile americane, atingând un apogeu în anii 1740. Treziri religioase locale avuseseră loc si anterior, unul dintre sustinătorii acestora fiind predicatorul congregationalist Jonathan Edwards. În 1739 si 1740 predicatorul englez George Whitefield a întreprins lungi turnee peste Atlantic, atrăgând mase mari cu predicile despre necesitatea păcătosilor de a se pocăi. Exemplu lui a fost urmat de alti predicatori, apărând astfel predicatorii itineranti.

Marea Trezire a avut efecte variate si, într-o oarecare măsură, contradictorii asupra vietii religioase din Statele Unite. A creat tensiune, discordie si rivalitate, tulburând armonia si uniformitatea religioasă care existase până atunci. Totusi, fervoarea evanghelică i-a adus laolaltă pe sustinătorii trezirilor, generând astfel un anumit sentiment de unitate care depăsea granitele de cult. Marea Trezire a fost astfel o miscare intercolonială importantă, care a contribuit la formarea identitătii americane înainte de Revolutia Americană.

Multe din sectele existente si astăzi (mormonii, adventistii, Martorii lui Iehova, penticostalii, etc.) au apărut ca urmare a acestor "treziri religioase", împrejurări în care diversi oameni animati de porniri nu tocmai smerite au purces si si-au întemeiat "biserici".

Diferitele grupări religioase din Statele Unite au ajuns în scurt timp să depindă de asemenea "treziri" pentru a scutura apatia si plictiseala membrilor sau pentru a-si spori numărul de membri. Atunci când conducătorii adunărilor simteau că e nevoie de un aer proaspăt pentru trăirea religioasă, se instrumenta o "trezire religioasă", eventual cu ajutorul diversilor predicatori ambulati, care cutreierau tara în lung si-n lat în adevărate turnee programate. Acesti predicatori erau bine primiti la început. Diversele grupări religioase beneficiau de o revigorare a vietii religioase. Predicatorii stimulau zelul religios, produceau convertiri si le aduceau noi membri. Cu timpul însă, metodele predicatorilor itineranti si-au atras critici întrucât conducătorii locali si-au văzut amenintate propriile politici religioase. La rândul lor, predicatorii itineranti îi acuzau pe conducători de împietrire a inimii si îi comparau cu fariseii din vremea Mântuitorului. În consecintă, multe grupări religioase s-au scindat.

În Marea Britanie, o importantă trezire religioasă din secolul 19 a fost Miscarea Oxford (1833-45) din cadrul Bisericii Anglicane, o trezire de o cu totul altă factură decât miscările cu caracter popular din SUA.

Se consideră că numai într-un singur an din timpul trezirii din SUA din anii 1859-61 numărul celor convertiti a fost de o jumătate de milion de oameni. Marea problemă a acestor "treziri religioase" era faptul că ele erau lucrări omenesti, stârnite de predicatori priceputi în arta predicării, care se pricepeau să încălzească multimile cu subiecte de predică mereu noi si originale. Multi dintre cei "treziti" de aceste miscări reveneau la viata lor anterioră odată ce trecea moda trezirii.