Ieromonah Savatie Baștovoi, 28 septembrie 2006
Istoria se repetă. Sau, dacă ar fi să vorbim cu cuvintele înțeleptului Solomon, nimic nou sub soare. Mai ales ideea unificării și a păcii nu este deloc nouă. A te arăta entuziasmat de ea este mai degrabă un semn de imaturitate civică, decât un imbold spre mai bine. În general, orice râvnă necugetată nu este decât o lucrare de moment a sângelui, a firii noastre vătămate. Iar binele firii căzute nu este adevăratul bine. Gustave le Bon, un psiholog și sociolog francez contemporan, găsește că anume pe astfel de sentimente se zidesc miturile politice. Masele, spune el, sunt ca o femeie, niciodată nu știi ce vor face. Totuși, așa cum există don-juani, profesioniști în a manipula femeile, există și don-juani politici, profesioniști în a manipula și a supune masele.
Metodele de manipulare a maselor, de regulă, sunt foarte simple. Orice complicație într-o astfel de metodă nu va da roade. Într-un cuvânt, totul se face ca pentru naivi, pentru că lucrurile simple le cercetează cu adevărat prea putini. Cu atât mai simplu stau lucrurile cu poporul nostru. Noi am fost crescuți în incubatorul utopismului sovietic. Si, de aceea, suntem niște buni înghițituri de idei și de fantome. Poporul nostru încă mai stă cu gurile galbene căscate în cuibul propriei neputințe, așteptând când va veni vreo pasăre cu o idee familiară în cioc. Si ideea aceasta nu a întârziat să vină din partea regizorilor politici. Mă refer la ideea Uniunii Europene, care nici nu putea înlocui mai bine o altă Uniune, știm noi care.
Vreau să observăm câteva mișcări impresionante. Fiecare își amintește motivele pentru care s-a cerut dărâmarea Uniunii Sovietice, motivele erau unele naționale. Adică, dintr-odată fiecare republică a început să aspire energic la idealurile sale naționale și naționaliste. Anume ideea naționalității a fost catalizatorul care a aprins masele. În scurt timp scopurile propuse au fost atinse. S-a cerut și s-au obținut nu numai limba, steagul și dreptul la istorie, ci chiar și o monedă națională. Dar nu au trecut bine nici zece ani, că același popor amețește de bucurie la ideea aderării la o Uniune în care să nu mai existe principii naționale și nici confesionale și să circule o singură monedă - euro. O Uniune în care toți vor fi fericiți!
Liderii politici care promovează ideea aderării la Uniunea Europeană și totodată spun că își iubesc poporul nu sunt sinceri. Numai un schizofrenic poate crede că un popor ca cel român, bulgar sau ceh va putea supraviețui în condițiile descrise de europeniști. Moneda unică în scurtă vreme va duce la o limbă unică, ceea ce se întâmplă deja. Iar limba aceasta se pare că nu va fi niciodată româna. Anume pe teren economic în câțiva zeci de ani limba română, bulgară sau cehă vor rămâne doar în manuale. Cred că mulți știu că deja se prevede ca toate lucrările cu caracter științific să fie scrise în limba engleză, încă în anul 1998 această măsură s-a aplicat la examenele de licență la Facultatea de Matematică din București (cred că și la altele pe care nu le știu eu). Mulți autori de literatură au și început să-și scrie operele în „limbile de circulație europeană”.
Dar un capitol aparte în acest proces de depersonalizare a popoarelor europene este, fără îndoială, credința, credința ortodoxă a românilor, bulgarilor, sârbilor, etc. Anume în această temelie a poporului nostru, idealul și rostul nostru pe pământ, au lovit neîntârziat bunii cunoscători ai lucrurilor. Scopul este unul politic și economic, nicidecum unul de convertire la alte religii. Situația este identică cu cea din perioada lui Leon Isaurul (începutul sec. VIII), când acesta a pornit lupta împotriva icoanelor. Fără îndoială, Leon era prea puțin teolog ca să-și motiveze prigoana din punct de vedere doctrinar. Scopul lui nu era de a proteja Biserica de „idolatrie”, după cum se susținea oficial, ci pur și simplu de a înlătura elementul care îi despărțea pe creștini de iudei și musulmani. Noi știm că atât iudeii, cât și musulmanii au în comun refuzul obsedant al posibilității sfințirii materiei, în cazul dat icoana, pe care o consideră idol. Si atunci, Leon, ascultând sfaturile lor, hotărăște să elimine icoanele din cultul creștin, crezând că îi va împăca astfel pe toți. Mulți își mai amintesc scandalul din această iarnă ce s-a stârnit în România atunci când Parlamentul a avut ideea să interzică sărutarea icoanelor în biserici din motive „igienice”. Si asta într-o tară în care nu demult se votase ortodoxia ca religie de stat, de către același parlament. Poate asta va deschide un pic ochii asupra felului în care unele organizații cu scopuri „nereligioase” din afară încearcă să dezbine prin Biserică.
Ideea ecumenismului, a unificării tuturor religiilor, vizitele papale, fluxul de literatură porno-mistică nu sunt decât metode de a ameți taurul în arenă. Cruciadele Vaticanului nu au încetat niciodată, inchizițiile războinice din evul mediu au evoluat în zilele noastre în unele mai subtile, spirituale. Inchizitorii nu mai frâng oase, frâng conștiințe. Cine a urmărit efectele devastatoarei vizite papale în România și aproape insesizabila hirotonie de către însuși Papa a episcopului catolic pentru Moldova, va cunoaște în scurtă vreme rostul acestei semnificative tăceri și inactivități părelnice a episcopatului catolic din Moldova. Ceea ce ne îndreptățește să suspectăm Vaticanul de manevre politice, dincolo de faptul de a activa ca stat în stat, sunt chiar acțiunile și declarațiile papei cu privire la religii cum ar fi islamul, hinduismul și altele, declarații care nu contrazic doar dogmele ortodoxe, ci chiar și pe cele romano-catolice. De aceea ele sunt viclene și false, ne pare rău.
Urmările sunt triste. Călugării români părăsesc masiv tara pentru a scăpa de presiunile tacite din partea episcopilor. Grecii sunt pur și simplu nevoiți să pună interdicție fluxului de călugări români pe Muntele Athos. Românii pleacă în Rusia, Georgia, Serbia - țări în care Biserica și-a conservat tezaurul doctrinar și dogmatic. Desigur, despre asta nu se vorbește cu voce tare, nici despre cărțile catolice care pur și simplu au scos din biserici pe Sfinții Părinți. Mult mai de cinste sunt, de exemplu, albumele foto de felul „Trei zile dintr-un mileniu” dedicat vizitei Papei în România, în care preoți ortodocși sărută mâna papei și chiar se împărtășesc în piață la messa catolică. Un astfel de album costă 400 de mii de lei românești. Din experiență personală spun că în România de azi există o cenzură în materie de idei religioase, anume ortodoxe, cam cum îmi închipui cenzura comunistă de altă dată. Mâna de fier a noului imperiu „care ne mână spre fericire” a și început să se resimtă. Mulțumim lui Dumnezeu că la noi încă se mai pot publica articole ca acesta într-un ziar de circulație națională, dar nu pe mult timp.
Două carii ieșite din aceeași găoace rod astăzi poporul nostru: ecumenismul pe plan religios și ideea Uniunii Europene pe plan politic și economic. Aceste două idei sunt utopii, lucruri imposibil de realizat chiar și pur teoretic.
Din punct de vedere religios nu este momentul să explic, cât privește cel economic și politic, el este asemănător cu cel sovietic. „Europa” ne-a vândut ideea de a ieși de sub cizma sovietică, iar noi, din obișnuință, am început să o aprovizionăm cu materie primă la preturi de nimic. Mitul Americii în care toți merg pe jeep-uri și al Europei în care toți vor deveni miliardari nu este decât o creație virtuală ca și mitul sovietic. Citiți un foarte bun roman al laureatului premiului Nobel, John Steinbeck - „Șoareci și oameni” - despre societatea americană de la sate și o să mă înțelegeți. America în care toate femeile au 180 și 58 în talie și nimeni n-are carii este o fantomă. Dimpotrivă, statisticile îi arată pe americani ca pe un popor suficient de urât, care are mari necazuri cu obezitatea și în genere cu bolile fizice și psihice. Iar europenii sunt atât de inculți, încât studenții noștri de la facultățile de artă, când pleacă în excursii, în câteva săptămâni (pentru că nu li se permite să treacă tablouri la vamă) le bat toate valorile naționale, ce-i drept cu kitsch-uri, că acestea plac pseudoelitelor europene. Vreau să ne gândim cam cum arată pe dinăuntru un francez când se adună în piață la mitinguri împotriva adidașilor din piele „din milă pentru animale”, dar nu-i este milă de „animalele” care se sacrifică zilnic în casele de tolerantă și nici de cele care își ucid ca scroafele proprii prunci.
Să ne amintim numai de vizita lui Brigitte Bardot în România și de obsesia ei cu castrarea câinilor vagabonzi, tot Guvernul s-a umflat de entuziasm! Si primarul Viorel Lis și multe personalități politice se înghesuiau să încapă în televizor cu stafiditul sex-simbol de altă dată.
Într-un cuvânt, nu tot ce se vede la televizor e și adevărat, mai bine să coborâm din lumea fantomelor și să încercăm să ne adaptăm la condițiile realității. Dar chiar dacă am și ajunge, la urma urmei, să iasă țăranii noștri de sărbători la horă cu hamburgerii în mână, nu cred că este un ideal.
Uniunea Europeană este un fel de „rai iehovist” în care negrii și chinezii mănâncă toată ziua banane și se joacă cu leii și păunii. Aceleași metode de îndobitocire, la comuniști și la europeniști. Fără nici cea mai mică schimbare. Mi-aduc aminte că am participat și eu la expozițiile de pictură pionierești la care întotdeauna ieșea pe locul întâi lucrarea în care o horă de copii negri, galbeni, roși și „europeni” zâmbeau fericiți. Iar trei ani în urmă am avut ocazia să asist la deschiderea unei astfel de expoziții (la Muzeul National de Istorie) organizate de UNESCO la Chișinău. Aceleași desene cu negri și chinezi erau aplaudate cu o frenezie stânjenitoare. Nimeni nu-și dădea seama că aplaudă spălarea propriului creier.
Nu vreau să vorbesc despre bogățiile virtuale pe care și le închipuie fiecare moldovean când se gândește la Europa, e banal. Asta mi-aduce aminte de fantasmele copiilor sovietici de la sate. Discuția preferată a sărmanilor începea cu cuvintele: „Ce zici, dacă ai găsi acum un tort mare-mare, ce-ai face?” și fiecare începea să se laude cam cât de mult tort ar putea să mănânce. Pe urmă treceau la harbuz, la mandarine și la „cârnat de ciocolată”. Copiii de atunci acum sunt tinerii care pleacă la „zarabotcă” în Grecia și Italia, și discuțiile lor acum, desigur, încep cu „dacă ai avea o casă cu trei etaje...”
Este frumoasă această naivitate a noastră, fără îndoială, dar nu trebuie să o transformăm în unealta propriei sinucideri. Chiar îndrăznesc să vorbesc despre o sinucidere colectivă, sinuciderea unei națiuni, a unei tradiții, a unei culturi. Zece ani în urmă strigam în piață și ne băgam sub tancuri pentru a ne obține propria istorie și cultură, tăceam ca elefanții în semn de protest când ni se adresa cineva în limba rusă. Astăzi plătim bani ca să învățăm engleza și dansăm de amețim pe muzică de bulevard americană și chiar aborigenă. Atât de intime au devenit pentru noi timpanele și zurgălăii canibalilor din junglă, încât îi purtăm întipăriți pe haine, și aș spune că în primul rând pe creier! Nu vreau să jignesc pe nimeni, dar trebuie să spun că foarte multe dansuri de discotecă nu sunt altceva decât prelucrări ale unor ritualuri și invocări la care normal se aduc și jertfe omenești sau cel puțin animale, și chiar formații ca Beatles, a fost un promotor al sectei krisnaite în America și nu numai, fapt care i-a făcut pe mulți să „joace” și să fredoneze mantra „Hare Krishna”. Pentru a ne convinge e suficient să deschidem un dicționar de istoria religiilor la capitolul șamanism sau voodoo.
Adică, tinerii noștri care sunt convinși că nu sunt deloc religioși și râd cu îngâmfare, nici nu-și dau seama că sunt participanți activi la ritualuri tainice și că, în fond, se sacrifică zeilor, unor zei necunoscuți. Nu mă refer la formații gen Napalm Death, Sepultura sau Slayer, care sunt sataniste declarate, ci anume la cei mai „pașnici” dintre ei, la un Santana, Bob Dylan, Beatles - „pacifiștii” anilor 60. Sinuciderile sau alienările fanilor sunt deja fapte comune.
Dar nu numai muzica de discotecă a fost afectată de valul de păgânism și idolatrie, ci toate sferele activității umane, începând de la artă și cultură și terminând cu medicina și economia. Teosofia, vizitele extraterestre, bio și energo medicina, clonările și alte obsesii pe drept diabolice au pus stăpânire pe viața noastră. Ce să mai spun de rușinoasele sex shop-uri, că toată viața noastră a devenit un sex-shop! Desigur, foarte multă varietate. Dar vreau să ne amintim câteodată că în timp ce vreuna din fetele frumoase își cumpără chiloți pe dolari, iar alte zeci de mii stau zilnic pe masa de operație pentru procedura bine cunoscută, există băbuțe în sate care le așteaptă să vină de Paste acasă. Tristă priveliște, nu merită.
Este greu să găsești astăzi un loc pe pământ unde să nu se audă muzică, să o numim cu blândețe, despiritualizată. Tocmai o fată din categoria expusă mai sus răspundea cu multă dulceață la întrebările telefonice, emisiune radio tipic euro-americană. Si brusc, din vacarmul pornografic și animal două cuvinte m-au făcut să o iubesc pe fata aceea. Cuvinte pe care toți le spunem în această perioadă, dar nu toți le înțelegem: „HRISTOS A ÎNVIAT!” Aceasta este o formulă tradițională de salut la moldoveni care se spune de la Paste până la Înălțare. După aceea convorbirea a continuat normal, despre ceea ce se discuta acolo. Totuși este un început. Adevărat a înviat...