Credinţă, religie, biserică, popi... Lucruri de care auzim mai toată ziua şi nu neapărat într-un context pozitiv. Îl pot ajuta în vreun fel lucrurile acestea pe omul secolului 21? Sau religia e doar o cârjă pentru cei slabi? Sunt toţi cei ce merg la biserică şi/sau se roagă nişte naivi, nişte slabi de înger şi nişte retrograzi?
Răspunsul la aceste întrebări este fără echivoc: Dumnezeul celor din vechime este tot acolo, nu s-a schimbat, iar omul secolului 21 poate intra într-o relaţie de credinţă cu El.
Există câteva lucruri fundamentale în jurul cărora se mişcă relaţia creştinului cu Dumnezeu. Aceleaşi lucruri sunt valabile şi pentru mine, şi pentru tine.
1. Viaţa omului are un scop şi există soluţii la problemele tale
Eşti tânăr sau în floarea vârstei şi te întrebi, într-o zi, de ce te-ai născut. Care este rostul vieţii? De ce ne naştem, de ce ne facem vise şi planuri, dacă într-o zi tot murim? Ce rost au toate astea? Te uiţi la fotografiile din copilărie şi te întrebi când a trecut timpul. Îi vezi pe străbunicii, apoi pe bunicii şi pe părinţii tăi mergând la groapă. Ce rămâne din viaţa lor? Vei ajunge la 70-80 de ani să te întrebi pe ce s-a dus viaţa ta? Să povesteşti ce petreceri trăgeai în tinereţe sau cu cât ai umflat cifra de afaceri a firmei X (care, între noi fie vorba, te-a plătit mai puţin decât meritai)? E acesta un amurg frumos pentru o viaţă pe care o trăieşti o singură dată? Eu cred că nu.
Obligaţiile sociale şi profesionale sunt necesare fiecăruia dintre noi pentru a mânca o pâine şi a ne asigura traiul. Dar asta nu poate fi scopul vieţii noastre. Viaţa noastră nu se poate reduce la muncă, mâncare şi somn, presărate ocazional cu nişte refulări forţate pe care le numim „distracţie”.
Ai în tine, probabil de la Cineva de sus, gândul veşniciei. Te întrebi de unde vii şi încotro mergi. Oamenii din jurul tău aleargă încoace şi-ncolo, stresaţi să se achite de obligaţii şi să facă bani. Sunt fericiţi? Poţi să faci şi tu la fel ca ei şi vei fi la fel de fericit ca ei. Poţi să aplici aceleaşi soluţii vechi la probleme vechi şi, evident, vei obţine mereu aceleaşi rezultate.
Poate un om să-şi schimbe viaţa? În ce ar consta o schimbare ADEVĂRATĂ?
Da, îţi poţi schimba viaţa în profunzime, printr-o întoarcere către Dumnezeu, către Iisus Hristos şi prin construirea unei relaţii cu El. O schimbare adevărată care înseamnă schimbarea minţii - a felului de gândire şi de raportare la viaţă în general.
Asta nu înseamnă că ai luat-o pe calea bisericii, că te-ai dat cu babele sau că fugi de realitate. Dumnezeu există la fel de bine şi pentru babele acelea, şi pentru tine. Înseamnă că, în timp ce trăieşti în prezent şi te ocupi în continuare de îndatoririle tale, cultivi o relaţie cu Cel ce guvernează toate lucrurile şi vezi viaţa şi lucrurile ei altfel de cum le vedeai până acum.
2. Asemenea tuturor oamenilor, ai fost creat de Dumnezeu, care a pus în tine nişte trăsături şi un scop special
În timp ce majoritatea celor din jurul tău, cei pe care îi cunoşti, nu dau nici o importanţă ideii de Dumnezeu sau de credinţă/relaţie cu El, tu vezi că au o viaţă mizerabilă şi că nu sunt fericiţi. Şi poţi vedea asta şi la cei cu funcţii şi bani.
Toţi ne purtăm ca nişte nebuni. Ceea ce caracterizează relaţiile dintre noi sunt lipsa de încredere unul în altul, răutatea şi lăcomia. Iar bolile fizice care ne mănâncă nu sunt străine de astea.
Poţi lua hotărârea să ieşi din rând. Nu pentru a demonstra ceva cuiva, nu pentru spectacol, nu pentru a le arăta ceva celor din jurul tău, ci pentru tine însuţi. O hotărâre pe care o iei numai tu cu tine însuţi şi cu Dumnezeu.
3. Schimbarea şi o viaţă nouă încep cu o hotărâre şi cu un pas
Ce înseamnă schimbarea? Nu neapărat a începe să mergi la biserică pentru a aprinde lumânări, a pupa icoane şi a face în mod mecanic ce vezi că fac ceilalţi de acolo. Acestea sunt şi trebuie să fie nişte gesturi exterioare ale unei credinţe interioare. În lipsa unei inimi şi a unei minţi întoarse către Dumnezeu, aceste gesturi nu fac doi bani, deşi unii îţi vor măsura şi aprecia „credinţa” după numărul icoanelor pupate.
Întâi de toate, trebuie să iei hotărârea de a-l căuta pe Dumnezeu şi pe cele de sus, adică acele lucruri legate de voia Lui şi de o viziune dumnezeiască asupra vieţii. Poţi face aceasta începând să citeşti Noul Testament şi cărţi despre vieţile Sfinţilor, cărţi din care vei vedea nişte aplicări practice ale învăţăturilor din Biblie. De asemenea, este important să începi o relaţie cu un duhovnic, adică cu un preot care, printre altele, te va ajuta să înţelegi corect cele citite.
Însuşirea profundă a celor citite şi comunicarea cu duhovnicul te vor face încet-încet să vezi altfel lucrurile din jur. Vei înceta să mai faci unele lucruri, rele, şi vei începe să faci altele, bune. Inima şi gândurile tale se vor schimba. Vei începe să înţelegi adevăratul rost al tuturor lucrurilor, vei înţelege de ce se întâmplă toate şi vei fi mai puţin stresat. Fiind mai puţin stresat şi, în acelaşi timp, având încredere în Dumnezeu şi primind ajutor de la El, vei avea mai multă putere să te achiţi de îndatoririle social-profesionale.
4. Care Dumnezeu, care credinţă, care biserică?
Da, oferta de dumnezei, credinţe şi biserici e mare, pe măsura cererii omului modern.
Dumnezeul adevărat este Cel ce a făcut lumea, pe tine şi pe mine. Vorbesc de Dumnezeul din Biblie, de Dumnezeu lui Avraam, Isaac şi Iacov, de Dumnezeul care l-a trimis pe Fiul Său pe pământ. Iisus Hristos nu e un mit - citeşte şi află că sunt MULTE motive să crezi tot ce spune Biblia despre El.
Cum ai putea să ştii care credinţă e cea adevărată? Nu e foarte greu. Dincolo de pretenţia tuturor că se bazează pe Biblie şi că sunt „biblice”, poţi să vezi de unde vine fiecare. Vine de la urmaşii direcţi ai lui Hristos sau din izvodirea minţii unui om? E suficient să citeşti istoria fiecăreia.
Da, ştiu, vei spune poate că preoţii, popii ortodocşi sunt aşa şi pe dincolo. E adevărat, unii sunt nevrednici de sutana pe care o poartă. Nu trebuie să fim idealişti. Biserica nu a fost nicicând un club al elitelor. Istoria Bisericii e presărată cu prostituate şi tâlhari care devin apoi sfinţi şi cu preoţi şi ierarhi care o iau razna. Şi tu te poţi ridica de unde eşti astăzi şi, cu voinţă de la tine şi ajutor de la Dumnezeu, poţi fi parte adevărată din Biserica lui Hristos toată viaţa ta.
Căderile unor preoţi nu sunt un indiciu despre adevărul unei credinţe. Tu vezi-ţi de hotărârea şi de drumul tău. Citeşte în Noul Testament ce spune Mântuitorul Iisus Hristos în pilda neghinei, a talanţilor sau a celor zece fecioare. În Biserică şi în jurul ei găseşti tot felul de oameni.
5. Scopul tău final este să te alături cetei Sfinţilor
Nu este vorba de a te visa pictat pe ziduri de biserică. Şi nici de alte lucruri care hrănesc orgoliul omului. Cei pe care îi numim astăzi sfinţi au fost nişte oameni ca tine şi ca mine, care însă într-o zi au luat hotărârea să-şi schimbe viaţa şi să se apropie de Dumnezeu. Nu s-au considerat niciodată sfinţi; au căzut şi s-au ridicat, ducând toată viaţa o luptă a credinţei pentru a-şi schimba viaţa şi a se elibera de acele lucruri rele pe care li le descoperea Dumnezeu. Abia după ce au murit, lumea le-a spus „sfinţi” şi i-a luat drept model de urmat.
Viitorul tău poate fi o viaţă de credinţă, o viaţă activă în care vezi adevăratul rost şi scop al lucrurilor, potrivit cu vederea şi cu voia lui Dumnezeu. Aceasta îţi va da putere, încredinţare, pace sufletească şi un sens al vieţii. Sau poate fi o viaţă ternă şi stresată, asemenea majorităţii oamenilor din jurul tău. Tu alegi.