Odaia de Sus

În fiecare an, cu ocazia Nasterii Domnului, ne amintim de momentele petrecute la Betleem acum aproape două mii de ani. Ieslea, păstorii si îngerii completează imaginea noastră despre acel eveniment - nasterea Domnului Iisus Hristos. Mai putin prezenti sunt însă cei trei magi care au venit să se închine pruncului Iisus. În afară de câteva colinde vechi, ei nu sunt atât de prezenti în relatările de Crăciun. Aceasta face ca ei să pară învesmântati oarecum într-o aură de mister. Cred că acum, în preajma sărbătorii Nasterii Domnului, sunt binevenite câteva informatii menite a întregi tabloul acestui eveniment.

Traditii

Majoritatea informatiilor pe care le avem despre magi provin din vremurile străvechi. Majoritatea au presupus că ei erau trei la număr, din moment ce darurile aduse de ei au fost trei. Cu toate acestea, Sfânta Scriptură nu spune că ei ar fi fost trei la număr.

Ei sunt denumiti "magi", cuvânt grecesc provenit dintr-un cuvânt persan care desemnează o castă preotească.

Cu trecerea timpului, traditiile au devenit tot mai elaborate. În veacul al treilea, de pildă, cei trei magi deveniseră regi. În veacul al saselea, aveau si nume: Bithisarea, Melichior si Gathaspa, pentru ca o traditie armeană din veacul al paisprezecelea să afirme că ei erau Baltazar, rege din Arabia, Melchior, rege din Persia, si Gaspar, rege din India.

O legendă rusească vorbeste chiar si de un al patrulea mag, ajuns la Ierusalim după primii trei magi. Scriitorul si academicianul francez Michel Tournier preia această legendă si o dezvoltă în a sa carte "Gaspar, Balthazar si Melchior", pe care v-o recomand.

Toate aceste traditii sunt interesante si frumoase, dar... ce stim cu adevărat despre acesti magi?

Preotia mezilor

Vechii magi reprezentau o preotie ereditară a mezilor, creditati cu extraordinare si profunde cunostinte religioase. După ce unii magi de pe lângă curtea regelui mezilor si-au dovedit abilitatea în interpretarea viselor, Darius cel Mare le-a dat pe mână treburile religioase ale Persiei. Din noua postură, în care se combinau puteri civile cu cele religioase, magii au ajuns să constituie casta preotească supremă a Imperiului Persan, continuând să joace acest rol si în perioadele următoare - seleucidă, partă si sasanidă.

Rolul lui Daniel

Unul dintre titlurile date Sfântului Prooroc Daniel din Vechiul Testament a fost acela de rab-mag, ceea ce înseamnă Sef al Magilor. Dumnezeu a făcut ca el să fie administrator principal la curtea a două imperii mondiale: cel babilonian si urmasul acestuia, cel persan. Când Darius l-a numit pe el, un evreu, sef peste preotia medă care până atunci fusese ereditară, reactiile de la curte nu au întârziat ducând în cele din urmă la aruncarea lui Daniel în groapa cu lei. Se pare că Daniel a transmis o profetie mesianică (care avea să fie vestită la timpul ei de către o stea) unui anumit grup de magi, pentru îndeplinirea ei.

Din zilele proorocului Daniel, destinele popoarelor persan si evreu s-au întrepătruns. Ambele popoare au căzut, pe rând, sub ocupatia Seleucizilor înainte de ridicarea lui Alexandru cel Mare. Ulterior ele si-au recăpătat independenta: evreii prin răscoala Macabeilor, iar persanii ca grup conducător în Imperiul Partilor.

Ridicarea Romei

Pompei, primul cuceritor roman al Ierusalimului, a atacat granita armeană a partilor în anul 63 îH. În 55 îH, Carssus a condus legiunile romane împotriva Ierusalimului si, într-un alt atac, împotriva partilor. Romanii au fost învinsi decisiv în bătăliile de la Carrhae, iar partii au contra-atacat luând Armenia, Siria si Israelul. Stăpânirea romană a revenit în timpul lui Antipater, tatăl regelui Irod, care s-a retras înaintea unei alte invazii a partilor, în 40 îH.

Marc Antoniu a readus suveranitatea romană în anul 37 îH, dar s-a si aventurat într-o nesăbuită expeditie împotriva partilor. După retragerea lui dezastruoasă, partii au atacat din nou, măturând orice opozitie romană (inclusiv pe Irod, care a fugit la Alexandria si apoi la Roma). Cu ajutorul partilor, evreii si-au redobândit suveranitatea iar Ierusalimul a fost dotat cu o garnizoană evreiască. Între timp, Irod a reusit să obtină de la Augustus Caesar titlul de "rege al iudeilor". Totusi, abia după trei ani (incluzând un asediu de cinci luni) a reusit el să intre în capitala sa. Irod a dobândit astfel tronul unei tări care tocmai încheiase o revoltă natională si care se situa între două imperii rivale. Oricând supusii lui puteau conspira împotriva lui, apelând la ajutorul partilor.

Călătoria la Ierusalim

La Ierusalim, aparitia bruscă a magilor, care foarte probabil călătoreau însotiti de o suită care atrăgea privirile, l-a alarmat pe Irod si de altfel întreaga cetate. Întrebarea pe care i-au pus-o magii lui Irod, despre "împăratul născut al iudeilor", a reprezentat o insultă la adresa lui, un neevreu care trăsese sfori si îsi cumpărase scaunul. Întrebându-si învătatii de la curte, Irod află din profetii că Mesia, cel promis, avea să se nască la Betleem. Ascunzându-si îngrijorarea si manifestând un fals interes, Irod le cere magilor să-i trimită vesti.

După ce găsesc pruncul si îsi aduc darurile profetice, magii - "înstiintati în vis" (o formă de comunicare acceptabilă pentru ei) - pleacă pe alt drum către tara lor, ignorând cererea lui Irod.

Darurile de Crăciun

Darurile în aur, tămâie si mir sunt daruri profetice, fiind legate de calitatea Domnului Hristos de împărat, preot si mântuitor. Aurul este pentru împărati; tămâia este un condiment folosit de către preoti; mirul este un ulei parfumat folosit la îngroparea mortilor, vestind astfel moartea Sa.

Din cartea Apocalipsei, la a doua Sa venire, stim că va primi din nou aur si tămâie, dar nu si mir. El a murit o singură dată, pentru toate si pentru toată lumea.

Ce daruri îi vom aduce noi Lui anul acesta? Să vorbim cu El.

Citeşte şi Când s-a născut Domnul Iisus Hristos?