Ucenicii

Istoria și doctrina sectei Ucenicii lui Hristos

În America, secolul 19 a fost secolul nebunilor (și al escrocilor) religioși. În timp ce în Europa piața religioasă locală era deja așezată, contextul social, politic și economic de peste ocean a favorizat o efervescență religioasă cu apariția unei puzderii de inovatori care reușeau să atragă creduli în noile lor „biserici”. Ca să înțelegem acest context, Statele Unite erau o țară nouă (mai puțin de o sută de ani de la independență), o societate fără rădăcini și tradiții (o lume pestriță formată din imigranți de diferite facturi, limbi și culturi) și, mai presus de toate, o dorință a tuturor de a propăși în această Lume Nouă, economic sau altfel. În est erau vechile colonii care purtau în ele o urmă de europenism moștenit de la britanici, însă centrul și vestul Americii erau zone care atrăgeau dezmoșteniți, aventurieri, infractori și escroci religioși.

Pe fundalul trezirilor religioase cu predicatorii ambulanți din secolul 18, în secolul 19 au apărut alți inovatori care, cu Biblia în mână, lansau idei religioase care de care mai năstrușnice. Privind la aberațiile religioase apărute în epocă și devenite astăzi „biserici”, e greu de spus dacă acei inovatori au suferit de auto-înșelare sau dacă i-au înșelat cu bună știință pe cei din jur.

Noile secte nu se limitau la misionarism în lungul și de-a latul țării, dar în scurt timp au început să-și trimită misionarii și în Europa, unde neoprotestanții locali s-au văzut provocați de un nou val de „reformă”, de data aceasta mult mai fragmentată, diversă și năucitoare în ceea ce privește originalitatea ideilor religioase.

„Biserica lui Hristos” este o sectă apărută în America în timpul trezirilor religioase pomenite mai sus. Fondatorii ei sperau să se constituie într-o forță unificatoare a tuturor grupărilor (neo)protestante.

Membrii sectei își spun „ucenici”, pe motiv că în Noul Testament acest apelativ este folosit mai des pentru urmașii lui Hristos decât termenul „creștini”.

Fondatorii sectei au fost Thomas Campbell și fiul acestuia, Alexander Campbell, foști predicatori prezbiterieni. Adepții lor s-au numit la început Campbeliști, deși preferau să fie numiți „Ucenicii lui Hristos”. În 1809, Thomas Campbell a fondat „Asociația Creștină din Ținutul Washington”, statul Pennsylvania, încercând, după spusele lui, o revenire la valorile creștinismului primar. În 1811, fiul său Alexander i se alătură și împreună formează o adunare la Brush Run, Pennsylvania, de unde secta începe să se întindă spre vestul Statelor Unite. În 1832 predicatorul Barton Stone şi majoritatea adepților săi se unesc cu grupul lui Campbell.

De remarcat că o parte din adepții lui Campbell, în urma predicilor misionarilor mormoni, s-au convertit la mormonism, dând astfel un avânt sectei lui Joseph Smith.

În a doua jumătate a secolului 19 au apărut unele conflicte în cadrul Ucenicilor, legate în principal de activitatea misionară și de utilizarea instrumentelor muzicale în timpul adunărilor religioase, o practică considerată de conservatori ca nebiblică. Ucenicii conservatori s-au separat de secta principală, formând în 1906 o altă structură, cu numele de „Bisericile lui Hristos”. Denumirea de „ucenici” a rămas distinctivă pentru ramura inițială a sectei, iar ramura apărută în 1906 folosește numele de „Bisericile lui Hristos” sau „creștini”.

Secta nu recunoaște nici o formă de crez oficial. Practică botezul adulților însă, în timp ce „creștinii” acceptă la primirea de noi membri botezul practicat în cultele de origine, „ucenicii” cer rebotezarea în adunarea lor. Fiecare adunare oficiază „Cina Domnului” în fiecare duminică, „în amintirea lui Iisus Hristos”.

Secta este prezentă în România în ambele variante.

„Ucenicii”, mai liberali, se bucură de un interes mai mare, reușind să atragă mai mulți tineri în rândurile lor. Ei pretind că dețin „formula pentru mântuire” și afirmă nici mai mult, nici mai puțin decât că sunt singurii creștini din lume. Membrii manifestă un entuziasm dubios atunci când vorbesc despre credință și povestesc plini de vervă cum le-a schimbat Iisus viața. Legăturile cu lumea din afară sau cu membrii familiei sunt rearanjate, întrucât aceștia nu au lumină duhovnicească și pot constitui o piedică în calea „ucenicului”.

Înapoi la Sectologie