Bogdan Mateciuc
Deși pune în discuție niște realități, acest articol are un caracter speculativ.
Roxana și Bogdan formează un cuplu.
Roxana se ceartă cu Bogdan care, sătul de ceartă la un moment dat, iese și pleacă să se plimbe. Plimbându-se, se gândește înciudat la discuția cu Roxana și este exasperat că ea nu înțelege niște lucruri simple – din punctul lui de vedere. Pe Roxana începe să o doară capul. E o durere specifică, nu ca aceea care trece cu analgezice. E mai mult decât o durere de cap, e un rău.
Roxana, care recunoaște deja durerea de cap pentru că s-a mai întâlnit cu ea prin intermediul altor persoane, inclusiv de la locul ei de muncă, o sună pe Valentina, maseuza ei, care știe cum să o scape de asemenea probleme. Valentina îi zice de deochi. Răul trece în cinci, zece... cincisprezece minute.
Momentele dificile dintre Roxana și Bogdan sunt periodice sau constante. În acele momente, Bogdan este supărat că relația nu funcționează așa cum își dorește el. Este supărat pe Roxana, din cauza acestor discuții sterile care, departe de a rezolva problemele, nu fac decât să otrăvească atmosfera dintre ei. Frecvent, în asemenea momente în care Bogdan e supărat pe ea, pe Roxana o ia acea durere de cap.
Într-o altă zi, când cei doi nu și-au mai vorbit de ceva vreme, Roxana este la muncă, iar Bogdan este acasă la el. În toiul zilei, Roxana îi trimite un mesaj lui Bogdan. O doare din nou capul. Cei doi nu s-au văzut și nu au mai vorbit de o bună bucată de timp. Însă în dimineața acelei zile, Bogdan s-a gândit din nou la Roxana. Aceleași gânduri de ciudă că relația lor nu a funcționat și că Roxana nu a putut înțelege niște lucruri de bază – din punctul lui de vedere. Și răul sau deochiul s-a produs din nou.
Relevant sau nu, Roxana este nelepistă. Crede și este deschisă la diferite energii din lumea nevăzută.
Bogdan o deoache pe Roxana fără să vrea. Până la Roxana, nu a mai deochiat pe nimeni. Se miră de ceea ce se întâmplă și nu înțelege cum este posibil așa ceva. Nu îi vrea răul Roxanei, ci este doar supărat pe ea.
Am prezentat un caz real de deochi. După cum se poate observa, nu este nevoie ca Roxana și Bogdan să se vadă sau să își vorbească.
La o căutare pe internet, după deochi, aflăm că este un rău care se face sau se transmite de către persoane care nutresc gânduri negative (răutate, invidie...) la adresa altor persoane. Cuvântul în sine – deochi – arată că acest rău se transmite sau se propagă prin ochi sau prin vedere. Însă în cazul expus la început, vedem că nu este nevoie ca cei doi să se vadă.
Deochiul este asociat de mulți cu babele și cu superstițiile, pe principiul că „eu nu cred în asta, deci nu există”. Cu toate acestea, persoane educate se confruntă cu acest fenomen nedorit și apelează la singurul remediu disponibil – să găsești sau să ai pe cineva care știe să îți zică de deochi.
Persoanele care zic de deochi au furat acest meșteșug de la alții care făceau asta. Aparent, nu este ceva care se predă în mod voluntar. Zicerea de deochi înseamnă zicerea unor fraze secrete, combinate cu rugăciunea Tatăl nostru și, uneori, cu gesturi simbolice. Ca și în cazul deochierii, nu este necesar ca persoana care îi zice alteia de deochi să se afle lângă ea. Zicerea de deochi funcționează și la telefon. Este necesar ca persoana care zice de deochi să cunoască numele persoanei deochiate, ca să îi poată zice. În funcție de intensitatea deochiului, persoana care zice de deochi preia asupra sa o parte din răul fizic al persoanei deochiate.
În încercarea de a explica fenomenul deochiului, unii vorbesc despre „atacuri energetice” sau despre „furt de energie”. Dacă încercăm să judecăm asta din punct de vedere rațional, e dificil de înțeles ce face persoana care deoache cu energia pe care o „fură”. Mai mult, în cazul Roxanei și al lui Bogdan, e greu de înțeles „atacul energetic” involuntar pe care Bogdan îl declanșa la adresa Roxanei. O concluzie ar fi că deochiul, deși ar putea avea legătură cu niște „energii” necunoscute omului, nu este neapărat un atac sau un furt (de energie). Putem spune că deochiul este un rău fizic transmis sau cauzat unei persoane aflate la distanță, prin intermediul unor gânduri negative, dar nu întotdeauna cu intenție. Nefiind un rău voit, persoana care deoache nu îl poate preveni.
Nu putem spune cum anume se transmite acest rău. Există teorii ezoterice care vorbesc despre existența unui „câmp” la care sunt conectați toți oamenii și chiar toate organismele vii. Prin acest câmp/mediu s-ar transmite și deochiul.
Printre protecțiile populare, de natură anecdotică, împotriva deochiului, se numără purtatul unei ațe roșii la mână (frecvent la copiii mici), purtarea unei piese de lenjerie pe dos (nu comentăm) sau purtarea unor amulete, cum este obiceiul în Turcia. Dacă deochiul implică niște energii nevăzute, greu de crezut că acestea se vor împiedica de o ață sau de o mărgică făurită de un meșter popular.
Ca răspândire geografică, deochiul este întâlnit în Europa (în special zona mediteraneeană), Asia Centrală și vest, America Centrală, Africa de Est și de Vest. Este cunoscut și în America de Nord și în nordul Europei, adus de emigranții din regiunile menționate mai devreme. Nu cunoaștem dacă este cunoscut în celelalte zone ale lumii.
Din punct de vedere istoric, deochiul este vechi de când lumea – cel puțin în „lumea veche”. Este menționat la multe popoare din antichitate – fenicieni, persani, greci, evrei, romani... Biserica Creștină include printre rugăciunile de la botezul copiilor o rugăciune aparte împotriva deochiului.
Nu se poate spune care persoane sunt susceptibile să deoache sau să fie deochiate. O superstiție afirmă că persoanele cu ochi albaștri ar fi mai predispuse să deoache.
Întorcându-ne la ideea de „energii”, foarte populară în rândul sincretiștilor care văd și simt „energii” la nivelul unor persoane, locuri sau al „Universului”, suntem de acord că în realitatea nevăzută omului există niște „energii”, însă acestea nu există prin sine însele – de capul lor – ci sunt generate și folosite de ființe conștiente și raționale, ființe numite în diferite religii „îngeri” și „demoni”. Întrucât aceste ființe nu au un corp fizic, modul prin care ele influențează realitatea și lumea văzută a oamenilor este anume prin intermediul acestor energii greu de înțeles de către mintea omului, minte formată pentru realitatea văzută.
În această lume nevăzută se află și Dumnezeu Creatorul cu energiile Sale. Îngerii Săi, cu energiile lor individuale, se subscriu voinței lui Dumnezeu și acționează conform acesteia. Pe de altă parte, demonii cu energiile lor au o direcție contrară voinței lui Dumnezeu.
Întrucât în realitatea nevăzută omului există aceste ființe și energiile lor, care nu toate sunt benefice omului, este foarte important ca omul să fie precaut atunci când cercetează și vrea să interacționeze cu acestea. Deschiderea „ușii” lăuntrice sau expunerea voluntară către lumea nevăzută, dorința de a experimenta realități necunoscute sau apetitul pentru ezoteric poate face ca pe acea ușă să intre oricine și altcineva. Creștinii, chemând asupra lor numele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, și participând asumat și conștient la slujbele și tainele Bisericii, sunt păziți de acele „energii” negative și de deochi.