Kwasizabantu (KSB) este o sectă sosită în România în jurul anului 2000. Are filiale și în alte țări europene, iar în România a venit din Elveția.
A apărut în Africa de Sud, prin 1950, la inițiativa predicatorului alb Erlo Stegen care voia să producă o trezire religioasă în rândul negrilor Zulu. În limba zulu, numele sectei înseamnă „locul în care oamenii primesc ajutor”.
În anii 1960, secta a reușit să convertească la „creștinismul” ei un număr mare de negri Zulu, căpătând astfel o oarecare notorietate pe plan local. Unele voci îi acuză de colaborare cu fostul regim de apartheid (segregare rasială). De asemenea, unii foști membri și autoritățile acuză secta de practici psihologice abuzive, cum ar fi condiționare psihologică și spălare pe creier, în scopul manipulării membrilor.
Doctrina religioasă a sectei este de tip neopenticostal (carismatic), liderii organizației pretinzând că evenimentele care au avut loc la Cincizecime (în cartea Faptele Apostolilor din Scriptură) se pot repeta și în prezent, inclusiv limbile de foc, vorbirea în limbi și vântul! Minunile, exorcizările și vindecările pretinse sunt un ingredient constant în practica sectei. Prin ideile și practicile sale, secta poate fi încadrată în Mișcarea Străjerilor (Watchmen).
În România, secta are sediul central în localitatea Voiteg, lângă Timișoara. Activitatea ei pare să fie axată pe racolarea de membri din alte grupări neoprotestante, prin „parazitarea” unora dintre liderii acestora. Așa este cazul cu gruparea „Biserica Evanghelică Română”, unde unii predicatori au fost atrași de învățăturile KSB, pe care apoi au început să le răspândească în adunările lor, generând astfel scandaluri și dezbinări.
Pentru o vizibilitate și atractivitate mai mare, secta a deschis o grădiniță și o școală în Voiteg. Părinții care își duc copiii acolo nu realizează că au intrat în sistemul de racolare al unei secte.